Cristian Hatu: Școala omoară curiozitatea copiilor

Copiii, care astăzi au mai multe tentații externe, trebuie atrași către școală prin ore interactive, în care să fie expuși la experimente, să fie lăsați să înțeleagă singuri noutățile și să facă corelații cu lumea înconjurătoare, de zi cu zi.

„Elevii de azi sunt la fel ca noi. Poate chiar mai curioși”, menționează Cristian Hatu, într-un interviu acordat PRESShub. Expertul arată, totuși, că nici profesorii nu pot fi blamați în totalitate. Pe de o parte, și ei au fost educați în școala veche, iar schimbarea este dificilă.

Mai ales că, la nivel de sistem, reprezetanții Ministerului Educației colaborează prea puțin cu experții.

Cristian Hatu prezintă noi metode de predare, dă exemple concrete despre cum poate fi crescut interesul copiilor de azi pentru școală și arată că testele PISA sunt extrem de relevante pentru economia viitorului, așadar și România ar trebui să țină cont de rezultatele obținute de elevii români.

Lumea de azi impune ca elevul să fie învățat să gândească, pentru că lucrurile se schimbă repede

PRESShub: Recent, a avut loc – din nou – o scurtă dezbatere despre calitatea studenților de azi, pornind de la un articol scris de Mihai Maci. Și alte cadre universitare s-au plâns, d-e a lungul vremii, de faptul că studenții vin din școala generală și liceu cu lacune foarte mari.

Cum vedeți dvs. acest lucru? Sunt generațiile de astăzi mai slab pregătite decât cele anterioare?

Cristian Hatu: La un moment dat, am auzit și eu astfel de afirmații, că elevii din ziua de azi nu mai sunt cum erau pe vremuri. Că nu mai sunt atenți, nu se mai concentrează, nu iau școala în serios. Eu nu cred că este așa.

Noi vedem în proiectele noastre că atunci când profesorii procedează potrivit la clasă, elevii sunt cum eram și noi. Poate chiar mai curioși.

Nu cred că este cazul să aruncăm vina pe elevi. Chestiunea ține de metodele de predare ale profesorilor.

Dar nici profesorii nu pot fi făcuți vinovați, pentru că nici ei nu pot de la sine să regândească metodele de predare-învățare. Trebuie ajutați, iar acest ajutor trebuie să vină de la niște entități, că sunt autorități, că intervin și ONG-urile.

Este o problemă doar în momentul în care li se arată altfel de metode de predare și ei totuși nu fac efortul să schimbe lucrurile. Dar aici se încadrează un procent nu foarte mare de profesori.

Dumneavoastră sunteți specialist în politici publice în domeniul educației. Sigur, contează și omul la catedră. Dar, în egală măsură, cum ar trebui să fie abordat sistemul de educație românesc, în ansamblul său, ca să devină competitiv?

Dacă ne raportăm la testele PISA și la alte criterii de evaluare, nu este competitiv nici măcar la nivel universitar, din păcate. Ce ar trebui schimbat ca sistemul de învățământ românesc să devină cu adevărat relevant?

Să plecăm de la ce spun mulți elevi sau foști elevi: că nu au rămas cu mare lucru din școală. Că nu-și mai amintesc mare lucru din ce au făcut pe partea de științe exacte, la matematică, la fizică, la chimie.

Și îi întreb: de ce nu mai ții minte mare lucru? Răspunsul este aproape mereu același: „Pentru că învățam pe din afară.”

Pare paraboxal să auzi oameni spunând că au învățat pe din afară la materii care sunt totuși logice, precum Matematica, Fizica sau Chimia.

Întrebând mai departe: „Bun, și cum te descurcai la teste?” „Păi învățam pe din afară formule, explicații, algoritmi de rezolvare de probleme. Dar în realitate era o japoneză pentru mine.”

Am și eu copil, care-mi zic că părinții colegilor lor nu-i mai pot ajuta la matematică pe copiii lor, după clasa a 8-a, că nu mai știu. Și sunt oameni care au făcut și ei o facultate.

Da, asta este surprinzător, că e valabil și la oameni cu studii superioare.

Zic unii profesori că studenții sunt slabi, că nu mai învață la școală. Bun, dar mulți părinți nu mai pot să-i ajute la teme, după clasa a 7-a sau a 8-a, la Matematică. Nu mai vorbim de liceu.

Deci este o problemă mai de adâncime. De ce se întâmplă asta? Haideți să ne uităm la Matematică, că la ultimul test Pisa, Matematica a fost în situația cea mai proastă..

Anafalbetismul matematic a ajuns la 49%. Este o scădere față de ce s-a întâmplat în 2012, când iarăși a fost focus pe Matematică la testele PISA, cu 17 puncte.

Scăderea de 17 puncte este considerată relevantă din punct de vedere statistic. Adică ceva se întâmplă rău.

Și gândiți-vă că asta se petrece în condițiile în care Matematica este materie de Evaluare Națională. Copiii învață ca să se descurce la acest examen, în clasa a 8-a multe alte materii se fac superficial, în favoarea Matematicii și Limbii Române.

Vă dați seama dacă n-ar fi materie de evaluare că ar fi și mai rău, ar fi rezultate dezastruoase.

Și atunci, mergând puțin în spate, de ce se întâmplă lucrurile astea, de ce este analfabetismul matematic atât de mare? De ce, cum spunea Mihai Maci, sunt studenți care nu mai știu cum să calculeze suprafața unui dreptunghi sau nu știu ce înseamnă termenul arie?

Nu mai vorbim de cei care nici nu mai fac o facultate. Și atunci întrebarea este: de ce se întâmplă asta?

Pentru că predarea matematicii este abstractă și formalizată încă din gimnaziu. Nu se bazează pe intuițiile elevilor, pe ce înțeleg ei din lumea din jur. Nu pleacă de la viața de zi cu zi.

Citește și: ISJ Cluj le citește în palmă elevilor cu un aparat de la „Școala Zalmoxiană”

Să vorbim concret, ce înseamnă acest lucru? Cum ar trebui să arate o oră de matematică, de exemplu, ca să fie ușor de înțeles? Cum aduci integralele și ecuațiile în viața de zi cu zi?

Să spunem că luăm funcția exponențială. Pornim de la abordarea aceasta: „Depuneți niște bani la o bancă, cu dobânda de 5% pe an. Ați depus, să zicem, 1.000 de lei, cu dobândă de 5% pe an. Cum faceți voi să calculați câți bani veți avea peste trei ani în cont? Sau peste cinci ani?”

Și-i pui pe ei să-și bată capul. După aia le arăți ce face funcția exponențială. Cum folosești funcția exponențială ca să poți calcula câți bani vei avea peste trei ani la o asemenea dobândă?

Un alt exemplu, dintr-o lecție de geometrie, când se introduce centrul cercului înscris într-un triunghi. Întrebarea cu care începe profesorul este următoare: „Avem o bucată de pânză triunghiulară, sub forma unui triunghi neregulat și cineva care vrea să decupeze cel mai mare cerc din acest triunghi, ca să-l pună sub un vas cu flori. Cum faceți voi să decupați acest triunghi, de raza cea mai mare?”

Și încep să-și bată capul. Desenează întâi centrul cercului, după aia fac un triunghi în exteriorul lui, și după aia se gândesc: Ce proprietate are centrul cercului?

Dar, din ce spuneți dvs. acum, deduc că în primul rând ar trebui învățați profesorii să predea așa, pentru că este o predare radical schimbată față de ceea ce au învățat și ei, la rândul lor. Pentru că profesorii din ziua de azi, până la urmă, au fost educați în școala veche, deci este foarte greu ca ei să predea o școală nouă.

Ei perpetuează metode de predare folosite de profesorii lor. Fie cei din școală, fie din facultate. Dacă, în facultate, făceai matematică sau științe exacte și aveai un profesor care preda formal, axiomatic, tu-l admirai, că aveai capacitate de abstractizare. Și dacă îl admirai, îți propuneai să predai și tu la fel. Nedându-ți seama că este cu totul alt context.

Elevii nu au capacitatea de abstractizare în gimnaziu, nu mai vorbim în școala primară.

Problema este următoare: nu există propuneri consistente pe acest alt mod de predare a matematicii. Ici, colo, câteva propuneri, dar trebuie ceva sistematic.

Totuși, copiii din ziua de azi învață mai greu decât copiii din trecut?

Când am făcut noi școală, poate eram mai disciplinați, nu erau atâtea tentații, jocuri, rețele de socializare, filme. Lucrurile în afara școlii arată mult mai interesant acum pentru copii. Presiunea pe care o pune lumea exterioară pe școală este mult mai mare.

Este o întrebare care în multe țări a fost pusă. Azi, școala trebuie să-i învețe pe copii într-o măsură mai mare decât acum câteva zeci de ani să gândească structurat, pentru că s-a schimbat economia. Nu mai sunt atât de multe joburi cu munci rutiniere. Trebuie luate decizii la locul de muncă, apar situații atipice.

Citiți articolul integral pe Presshub.ro.