Benjamin Netanyahu a câştigat alegerile din Israel

UPDATE: 

Premierul Benjamin Netanyahu a câștigat alegerile parlamentare din Israel, obținând cel de-al 5-lea mandat. 

Conform site-ului ofical al parlamentului, citat de televiziunile israeliene și agențiile internaționale de presă, partidul de dreapta Likud al premierului a obținut 35 de locuri în Knessset. Același număr de locuri a fost obținut și de partidul Albastru și Alb, condus de fostul general Benny Gantz. 

Deși rezultatele sunt încă provizorii, Netanyahu reușește să formeze un guvern de coaliție cu grupările de dreapta, având împreună 65 din cele 120 de locuri în Knesset.

rcs/rtr, afp, dpa
 

----------------------------

Comentariu: Benjamin câştigă alegerile din Israel - dar care dintre ei?

Peter Philipp

Institutele de sondare a opiniei publice din Israel sunt de acord că niciun alt deznodământ al alegerilor parlamentare din această ţară nu a fost atât de greu de anticipat precum cel de acum. Marţi are loc votul iar în ultimele trei zile a fost interzisă publicare de prognoze electorale, ceea ce face ca nesiguranţa privind rezultatul să fie şi mai mare. Potrivit ultimelor sondaje date publicităţii, ambele tabere rivale ar fi aproape la egalitate, cu un avantaj de partea taberei de dreapta conduse de premierul Benjamin Netanyahu.

Nimeni nu va putea guverna fără parteneri

Incertitudinea a fost caracteristică de altfel şi în campania electorală. Ea începe încă de la definirea taberelor: în jurul formaţiunii lui Netanyahu "Likud" gravitează mai multe partide mici naţionaliste sau religios-ortodoxe. Fiecare din aceste mici formaţiuni trebuie să depăşească pragul electoral de 3,25 procente pentru a putea intra în discuţie ca partener potenţial al "Likud". La fel stau lucrurile şi pentru tabăra adversă: nici noul partid "Albastru-Alb", considerat de Netanyahu drept "pericolul de stânga", nu va putea guverna de unul singur: iar partenerii săi posibili trebuie la rândul lor să treacă de pragul de 3,25%.

Relaţiile de putere în Knesset, legislativul israelian format din 120 de parlamentari, depind de altfel de rezultatul acestor mici partide, pentru că mandatele neobţinute de formaţiunile care nu trec de pragul electoral vor fi redistribuite între celelalte partide. Iar cele două partide israeliano-arabe care vor fi cu siguranţă reprezentate în Knesset nu sunt considerate posibili parteneri de coaliţie pentru "Albastru-Alb". Ceea ce arată cel mai clar cât de puţin diferă de "Likud" noul partid condus de fostul şef al statului major al armatei israeliene Benjamin "Benny" Gantz.

Diferenţele politice sau ideologice adevărate dintre cele două tabere nu au fost abordate serios în campania electorală. Netanyahu a ridiculizat şi criticat concurenţa, a calificat-o drept pericol pentru Israel: Gantz a fost acuzat nu doar de adulter, s-a zvonit chiar că Iranul i-ar fi interceptat telefonul mobil şi ar fi intrat astfel în posesia unor informaţii secrete.

Simultan, Netanyahu s-a portretizat drept mare om de stat, care colaborează cu liderii de la Washington şi Moscova şi în mâinile căruia soarta ţării este în siguranţă. El a primit sprijin în acest sens mai ales de la preşedintele american Donald Trump: acesta şi-a coordonat în ultimul timp politica sa privind Iranul cu Netanyahu, a luat decizia de a muta ambasada SUA de la Tel Aviv la Ierusalim şi a anunţat, exact în timpul campaniei electorale din Israel, că Washingtonul recunoaşte Înălţimile Golan drept teritoriu israelian.

Campanie electorală cu sprijin de la Washington

Criticii lui Netanyahu îl numesc adesea drept "un Trump al Israelului", lucru care trebuie să i se fi urcat la cap lui "Bibi", aşa cum este el numit în Israel: cu trei zile înaintea alegerilor, Netanyahu a lăsat să se ştie că se gândeşte la anexarea unor teritorii din Cisiordania. Ca şi anexarea Înălţimilor Golan în 1981 şi o astfel de măsură ar fi o încălcare a prevederilor actuale din dreptul internaţional. Dar de ce s-ar deranja "Bibi" de atâta lucru când beneficiază de un asemenea sprijin amplu de la Washington?

Nici în acest caz nu a venit vreun protest adevărat din partea partidului rival "Albastru-Alb": nu s-ar avea în vedere nici desfiinţarea vreunei colonii evreieşti din Cisiordania, nici anexarea acestor teritorii. Se va continua deci nesiguranţa politică în care se află aceste teritorii din 1967 încoace, statut neschimbat nici măcar de Tratatul de la Oslo, eveniment politic recompensat cu trei premii Nobel pentru Pace. Ce ar genera însă o anexare a teritoriilor din Cisiordania? Ar fi sfârşitul ideii internaţionale de soluţionare paşnică a conflictului din regiune. Ziarul "Haaretz" vorbeşte deja de "groparii soluţiei celor două state". Ceea ce ar avea consecinţe ample şi greu de prevăzut nu doar pentru Orientul Apropiat.