Preia Macron rolul lui Merkel?

Angela Merkel a fost ani de zile prima vioară în Europa, nimeni nu s-a îndoit de acest lucru. Iar după alegerea lui Donald Trump în SUA, publicația britanică ”The Independent” o descria ca ”lidera lumii libere”.

Acest lucru a fost valabil până în urmă cu câteva luni. De la alegerile federale din septembrie, nu numai partidul lui Merkel, CDU, a fost cel care a pierdut din popularitate. Cancelara nu a reușit încă să pună pe picioare un nou guvern. Merkel nu mai este deocamdată ”doamna Europa”.

Pe de altă parte, odată cu Emmanuel Macron, o nouă stea a răsărit pe cerul politic. Tânărul și carismaticul Macron a câștigat alegerile prezidențiale din Franța în fața candidatei de extremă dreapta, Marine Le Pen. Între timp, popularitatea sa crește din nou. De ziua lui, în decembrie, când a împlinit 40 de ani, majoritatea francezilor erau de părere că Macron este ”un președinte bun”.

Linia clasică a diplomației franceze

Are mână liberă în politica internă și se prezintă suveran pe scena internațională: unei cine luxoase cu Trump la Turnul Eiffel și primirii președintelui rus, Vladimir Putin, la Palatul Versailles, i-au urmat conferința climatică de la Paris, inițiative în politica africană, iar acum vizita președintelui turc, Recep Tayyp Erdogan. ”Joacă puternic rolul tradițional al diplomației franceze, se implică la nivel mondial și consideră că evenimentele din întreaga lume afectează și Franța și că Franța trebuie să ia parte la toate acestea”; astfel descrie Stefan Seidendorf, directorul adjunct al Institutului Germano-Francez din Ludwigsburg, noua linie a politicii externe a lui Macron. Adaugă însă că Macron știe foarte bine că numai atunci ”poate avea greutate, când se prezintă ca european”.

Există diferențe între cei doi

Cu toate acestea, Macron se deosebește clar de partenera sa preferată din Europa, Angela Merkel. De exemplu, în cazul Erdogan: dacă Merkel a cerut în septembrie, în timpul campaniei electorale din Germania, înghețarea negocierilor de aderare cu Ankara, Macron crede că Turcia este ”un partener indispensabil”. O vizită a lui Erdogan la Berlin ar fi greu de imaginat în acest moment. 

Dar și stilul diplomatic de a comunica cu parteneri mai dificili este diferit: Merkel caută în mod repetat dialogul cu Trump, Putin sau Erdogan, chiar dacă rămâne distantă și rece în discuțiile cu aceștia. Macron a încercat să-i impresioneze. O strângere lungă de mână cu Trump a devenit aproape un salut amical - ceea ce la Merkel este de neimaginat. Apoi, Macron îi cere direct lui Trump: ”Make the planet great again!” Iar Trump nu o ia ca pe o jignire, ci mai degrabă ca pe ceva amuzant. 

Alura unui rege al soarelui

Leadership-ul și reprezentarea elegante par să fie de la început alegerea lui Macron. La învestirea sa în funcție, tânărul președinte s-a plimbat cu o mașină militară prin Paris. Predecesorul său, François Hollande, a ales cu bună știință un autoturism civil pentru aceeași ocazie. Opoziția l-a și criticat pe Macron, spunând că vrea să aibă ”alura unui rege al soarelui”. ”Macron este peste tot și se ocupă de toate”, așa a descris publicația ”Le Monde” omniprezența președintelui. Stefan Seidendorf spune că întreaga țară, care n-a mai fost de ani de zile sigură pe sine, începe să-și recapete încrederea. 

Revista americană ”Time”, care a descris-o nu foarte demult pe Merkel ca ”Frau Europa”, și apoi a numit-o ”cancelara lumii libere”, îl vede acum pe Macron ca ”următorul conducător al Europei”. 

Dar Seidendorf adaugă și că ar fi rău ca o singură persoană să apară ca lider al Europei: ”Este întotdeauna riscant ca o singură țară să preia rolul de lider al UE și celelalte să-i urmeze împotriva dorinței lor sau chiar să nu colaboreze, iar apoi politica acelei țări să devină politică națională și mai puțin europeană”. De aceea, și Macron și Merkel ar trebui să facă acest lucru împreună. 

Chiar dacă deocamdată Macron este în centrul atenției în Europa mai mult decât Merkel - cel puțin în afară nu-și dorește să joace acest rol singur; a declarat că vrea să schimbe Europa împreună cu Germania. Dar așteaptă încă răspunsuri la ideile sale de reformă. De pildă, și-ar dori un ministru de Finanțe european și un buget pentru zona euro. 

Probleme acasă 

Merkel se arată în principiu flexibilă. Dar în interiorul CDU/CSU există mari rezerve. Vice-președinta CDU, Julia Klöckner, și-a spus recent părerea cu privire la adevăratele intenții ale lui Macron: ”Suntem împotriva acoperirii la comun a datoriilor altor țări. Datorăm acest lucru oamenilor noștri care plătesc taxe”. Claire Demesmay, expertă pentru Franța din cadrul Societății Germane pentru Politică Externă, confirmă faptul că ”în Germania ar exista senzația generală”, și nu numai în cadrul Uniunii CDU/CSU și al liberalilor, că Germania ar trebui să plătească pentru Franța. Dar dincolo de acest lucru, atâta timp cât Merkel nu-și face o coaliție, nu are cum să colaboreze cu Macron, lăsându-i acestuia întreg spectrul diplomatic. 

Cu Angela Merkel (63 ani), slăbită din punct de vedere politic și în negocieri dificile cu privire la formarea coaliției, cu Trump (71 ani), imprevizibil, cu Theresa May (61 ani) total ocupată cu Brexit-ul, nu e de mirare că tânărul și optimistul Emmanuel Macron este pentru moment cel mai de încredere om de stat al occidentului. 

Autor: Christoph Hasselbach /lp