„Portretul luptătorului la tinereţe” a stîrnit controverse la Berlinală

Pelicula, prima parte a tripticului “Aproape linişte”, se ocupă de activitatea grupării anticomuniste din Munţii Fagaraş, grupare condusă de Ion Gavrilă Ogoranu.

Într-o replică adresată marţi lui Christoph Terhechte, directorul secţiunii „Forum” din cadrul „Berlinalei”, Institutul pentru Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel”, arată că Ion Gavrilă Ogoranu a participat la Rebeliunea Legionară din 1941. Replica Institutului vine la o zi după ce directorul secţiunii „Forum” a respins cererea de a stopa proiectarea filmului.

Premiera a avut loc sîmbătă în prezenţa regizorului şi a cîtorva participanţi la realizarea peliculei. Cea de-a doua proiecţie a avut loc luni seara, însă fără prezenţa realizatorului care a părăsit între timp capitala Germaniei.

În prima scrisoarea a Institutului pentru studierea Holocaustului se protestează împotriva mistificării istoriei, împotriva imaginii distorsionate a lui Ogoranu şi împotriva prezentării difuze a luptei partizanilor după instalarea regimului comunist din România. În această scrisoare se mai atrage atenţia şi asupra faptului că (citez) „Ion Gavrilă-Ogoranu a făcut parte din Mişcarea Legionară din România, Frăţia de Cruce Negoiul, fiind un militant al acestei organizaţii cu caracter fascist, antisemit şi rasist. Cu mai multe ocazii, atît în discursuri publice cît şi în cărţile pe care le-a publicat, acesta şi-a recunoscut convingerile antidemocratice şi de extremă dreapta.”

„Promovarea cultului persoanelor şi organizaţiilor cu caracter fascist, rasist şi xenofob”, se spune mai departe în documentul citat, „este interzisă de legea din România şi contravine principiilor fundamentale ale democraţiei europene. Propaganda în favoarea organizaţiilor şi activiştilor de extremă dreapta care au iniţiat, organizat şi pus în aplicare politicile rasiale din perioada Holocaustului, reprezintă o activitate ilegală şi care afectează memoria victimelor acestei tragedii. Avînd în vedere cele de mai sus”, se afirmă în încheiere, „vă transmitem rugămintea de a dispune încetarea proiecţiilor acestui film şi eliminarea sa” din festival.

Acest film excesiv de lung nu este închegat nici artistic şi nici politic. Realizatorul precizează că personajele din această creaţie nu au echivalenţe în realitate. Afirmaţia regizorului este contrazisă pînă şi de insertul fotografic final care-l arată pe Ogoranu la bătrîneţe. Situaţiile prezentate în film sunt inspirate din scrierile lui Ion Gavrilă Ogoranu, zis „Moşu”, interpretat de către Constantin Diţă.

Lupta partizanilor nu este explicată logic. Se spune numai că în România au existat grupuri de combatanţi în munţi, iar aceştia au aşteptat doar intervenţia anglo-americanilor. Asta apare ca justificare primordială a rezistenţei. În mod ciudat, nu se discută nimic politic. Doar cînd află de moartea lui Stalin, partizanii îşi manifestă bucuria, intonînd un soi de cîntec de haiducie.

Din portretul idealizat al personajului central au fost eliminate toate elementele din care s-ar putea deduce convingerile sale politice.

Fără precizări suplimentare, filmul este „dedicat celor dedicaţi”. Nu este singura aluzie echivocă în această peliculă lipsită de o povestire propriu zisă, în care nu există caractere unitare şi nu apare nici un personaj convingător. Pe lîngă asta în film mai există şi cîteva greşeli istorice, care poate au făcut parte din strategia regizorală, evidenţiată în planul doi al filmului. Acesta este axat pe prezentarea acţiunilor brutale ale securiştilor, îndreptate împotriva populaţiei şi partizanilor.

Autor: William Totok, Berlin

Redactor: Robert Schwartz