Politica externă a Republicii Moldova în 2017

Dimpotrivă: dialogul cu Uniunea Europeană a devenit și mai complicat, asistența financiară externă a fost deblocată doar parțial, neîncrederea oamenilor în integrarea europeană a crescut, o viziune sustenabilă privind securitatea națională încă nu a fost elaborată, tensiuni în relația cu Federația Rusă, curtoazii de imagine cu SUA, problema transnistreană cu progrese neesențiale a rămas cum a fost. Deutsche Welle vă propune în continuare o retrospectivă a celor mai importante evenimente ale politicii externe de la Chișinău în anul 2017.

După nenumărate eșecuri și dezamăgiri, cauzate de inconsecvența clasei politice de la Chișinău, Republica Moldova nu mai este „povestea de succes” a Parteneriatului Estic, iar perspectivele de integrare europeană au devenit o iluzie pentru cetățenii țării. Lipsa reală a reformelor, dar și gestionarea ineficientă a finanțării externe, culminate cu scandaluri legate de spălări de bani au trezit la realitate oficialii UE, care au început să devină mai prudenți în relația cu Chișinăul. Astfel, în 2017, Bruxellessul nu a mai acordat atât de ușor bani Republicii Moldova și a pus condiții clare pentru actuala guvernare, taxând dur orice încercare de a duce de nas partenerii externi.

Pe de altă parte, relația cu Federația Rusă a rămas la același nivel, iar Chișinăul rămâne a fi tratat de Moscova doar ca un „frate” mai mic, care poate fi oricând pedepsit pentru încercările de a răspunde celui mai mare. Încercările sterile de a riposta politicii ruse au avut doar un efect de fumigenă, la fel ca și nenumăratele vizite de închinăciune ale președintelui socialist Igor Dodon. Mișcări lente au fost făcute pe segmentul reglementării conflictului transnistrean. Totuși, Chișinăul nu are nici acum o viziune clară privind soluționarea acestuia, pe când Tiraspolul continuă să rămână fidel Moscovei.

Bani în schimbul reformelor

Pe 27 iunie 2014, la Bruxelles, Republica Moldova semna unul din cele mai importante documente din istoria țării – Acordul de Asociere cu UE. A fost un moment istoric care promitea Chișinăului un viitor mai bun, mai mulți analiști fiind încrezători că țara va deveni în scurt timp membră a UE. Cu toate acestea, liderii de la Chișinău nu au luat în serios angajamentele și deschiderea europenilor, gafând impardonabil în anii ce au urmat. Luptele politice interne, precum și interesele financiare au declanșat un proces invers celui așteptat, iar dialogul cu UE a devenit unul complicat. Pe de o parte, clasa politică de la Chișinău a continuat retorica pro-europeană, pe de altă parte nu și-a îndeplinit pe deplin tema de acasă, devenind în curând elevul repetent al integrării europene.

Anul 2017 în mare parte nu a fost o excepție, iar actuala guvernare a continuat aceeași retorică, declarând că Republica Moldova are un singur vector – cel european. În realitate însă, reformele interne și interesele de partid au prevalat celor externe. Punctul culminant a fost legat de schimbarea sistemului electoral din țară, care nu a fost salutat de oficialii UE, iar în consecință au ezitat să acorde suportul financiar așteptat. Totuși, după o sesiune aprinsă de dezbateri, UE a aprobat în iunie 2017 acordul privind acordarea asistenței macro-financiare pentru Republica Moldova de 100 de milioane de euro, dar a condiționat sever acordarea acestor bani.

Retorica dură a UE a schimbat și planurile autorităților, iar Guvernul condus de Pavel FIlip a elaborat modificări în Legea Bugetului. Astfel, potrivit unui proiect elaborat de Ministerul Finanţelor, în 2017 erau prevăzute nouă programe de suport bugetar din partea UE, în valoare totală de 88,8 milioane de euro. Din acestea, doar pentru patru programe a fost primită confirmarea din partea UE privind alocarea unei finanțări de 21,5 milioane de euro, adică de patru ori şi ceva mai puțin decât se planifica. Mai mult, în octombrie, UE a anunțat într-un comunicat că nu va transfera ultima tranșă de 28 milioane de euro Moldovei pentru a sprijini reformele în justiție.

Nici la capitolul legat de implementarea Acordului de Asociere lucrurile nu au stat mai bine. Cu toate că, la începutul acestui an, autoritățile declarau că în perioada 2014-2016 au fost realizate 73% din acțiunile prevăzute de Planul Național de Acțiuni pentru Implementarea Acordului de Asociere RM-UE (PNAIAA), în acest an progrese remarcabile nu au fost înregistrate, Chișinăul rămânând restant la multe capitole. Astfel, potrivit centrului analitic independent „Expert-Grup”, care a monitorizat Foaia de parcurs a reformelor prioritare ale autorităților pentru semestrul II al anului 2017, nivelul de implementare a angajamentelor guvernării este de 37,25%. De asemenea, raportul de monitorizare alternativ elaborat de Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE) arată că tot în acest an autoritățile au îndeplinit cantitativ doar 34,1% din PNAIAA.

Iulian Groza, director executiv IPRE, consideră că în 2017 dialogul cu UE a cunoscut o intensitate mai înaltă de interacțiune în comparație cu anul precedent, deși spiritul acestuia a fost puternic marcat de contextul în care a fost promovată reforma electorală în R. Moldova și efectele acesteia asupra cadrului de asistență pentru Chișinău.

„Este pentru prima dată când instituțiile UE au decis condiționarea debursării tranșelor asistenței macro-financiare inclusiv de o evaluare politică în domeniul funcționării sistemului multipartid, statului de drept și al drepturilor omului. Cel mai recent raport alternativ, realizat de noi, constată că pe parcursul primelor trei trimestre ale anului s-a înregistrat un progres redus în realizarea obiectivelor trasate în PNAIAA. Cele mai multe rezultate se atestă în implementarea măsurilor privind crearea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător cu UE, iar cea mai mare ratare a anului a fost lipsa unui progres important în domeniul reformei justiției. Partea plină a paharului este că autoritățile au reușit totuși să convingă Comisia Europeană să transfere plățile pentru celelalte programe de suport bugetar, în valoare de 36,3 milioane de euro. În perioada imediat următoare, autoritățile ar urma să depună un efort concertat pentru a grăbi pasul în realizarea angajamentelor convenite pentru anul 2018 și recuperarea restanțelor din anul 2017. Prioritară în acest sens va fi promovarea unor reforme sistemice în sectorul justiției, funcționării instituțiilor democratice și ale statului de drept în general”, a declarat analistul, în exclusivitate pentru DW.

Lupta cu ursul cel mare

Încercând să mușamalizeze lipsa reformelor, autoritățile au declanșat o adevărată luptă de declarații cu Moscova, dorind să demonstreze loialitatea față de partenerii din Occident, dar și creând iluzia că toate problemele vin din amenințarea rusească. O altă cauză a acestor acțiuni geopolitice a venit și ca răspuns dat președintelui Igor Dodon, care în acest an a vizitat Federația Rusă mai mult decât localitatea în care s-a născut. De asemenea, președintele a declanșant un adevărat război rece împotriva a tot ce este românesc în Republica Moldova, declarându-se apărător al statalității moldovenești. Astfel, pe lângă declarațiile tari din presa de la Chișinău, în luna iulie autoritățile i-au interzis accesul în R. Moldova vicepremierului rus Dmitrii Rogozin, care ulterior a fost declarat și persona non grata. Mai mult, actuala guvernare s-ar fi adresat cu o cerere la ONU privind includerea pe agenda sesiunii curente a Adunării Generale a unui punct suplimentar privind retragerea formațiunilor militare ruse de pe teritoriul țării, iar spre sfârșit de an a fost rechemat pentru o perioadă nedeterminată ambasadorul R. Moldova de la Moscova. De asemenea, liderul Partidului Democrat, Vlad Plahotniuc, în nenumărate rânduri s-a adresat oficialilor americani, invocând pericolele din partea Rusiei.

Igor Munteanu, directorul „IDIS Viitorul”, este de părere că relațiile Partidului Democrat din Moldova (PDM) cu Federația Rusă sunt extrem de personalizate și vin ca răspuns la unele acțiuni ale Moscovei contra liderului formațiunii, iar Republica Moldova devine din această cauză și mai vulnerabilă, neavând o viziune de suveranitate clară.

„Noi avem un parteneriat strategic cu Federația Rusă, dar care este privit doar în mod unilateral, pentru că cealaltă parte nu ia în serios acest document. În tot spațiul ex-sovietic, Rusia se comportă de parcă ar fi în continuare țara care controlează teritoriile de la periferii ca pe niște administrații supuse ordinelor sale. Transnistria este punctul vulnerabil în relațiile cu Federația Rusă, pentru că acest stat continuă să finanțeze gras bugetul administrației separatiste, care atinge aproximativ 1 miliard de dolari SUA anual. În acest an finanțarea a fost mai limitată tocmai pentru că scenariul Moscovei se schimbă. F. Rusă vrea să arunce acest balast în brațele R. Moldova, dar în propriii ei termeni. Acest lucru se poate întâmpla în forma unei incorporări prin crearea unui stat nou, în care R. Moldova să conceadă regiunii transnistrene niște elemente de suveranitate, care i-ar permite să controleze orientarea externă a Chișinăului. Tocmai din acest motiv există preocupări majore față de intențiile și capacitatea autorităților curente de a accentua acest scenariu și de a face pași de pregătire a unui asemenea transplant, sub bagheta magică a F. Ruse. În favoarea acestei interpretări pot fi aduse ca exemplu reluarea exporturilor de energie din Transnistria sau adoptarea sistemului electoral mixt, care oferă locuri rezervate reprezentaților regiunii transnistrene. Toate acestea se întâmplă pe fundalul unor exerciții militare fără precedent în regiunea separatistă, care potrivit colegilor mei pe parcursul lui 2017 au crescut cu 40% față de anul trecut”, a comentat pentru DW Igor Munteanu.

Mișcări lente în rezolvarea conflictului transnistrean

Regiunea transnistreană a devenit deja o problemă sistemică a țării. Încercările inconsecvente ale guvernării de la Chișinău de a o soluționa au demonstrat încă o dată că nu există o viziune clară a rezolvării acestei situații, iar rezolvarea diferendului înghețat devine doar o iluzie. Cu toate acestea, pe parcursul acestui an, autoritățile de la Chișinău, cu suportul partenerilor externi, au reușit să facă niște pași mici în această direcție. Astfel, după aproape 26 de ani, R. Moldova, în luna iulie, a instituit un control comun la unul dintre cele mai aglomerate puncte de trecere a frontierei dintre Republica Moldova și Ucraina pe segmentul transnistrean. De asemenea, tot după o pauză lungă, s-a reușit redeschiderea circulației rutiere pe podul peste Nistru din satul Gura Bâcului, ce va face legătura dintre ambele maluri. Mai mult, în noiembrie, reprezentanții politici în procesul de negocieri pentru reglementarea transnistreană din partea Chişinăului şi Tiraspolui, Gheorghe Bălan şi Vitalii Ignatiev, au semnat patru documente ce vizează un șir de probleme între cele două maluri ale Nistrului. Astfel, actele semnate presupun asigurarea studiilor în grafie latină în școlile situate în regiunea transnistreană, accesul oamenilor la terenurile agricole din stânga Nistrului, apostilarea diplomelor, dar și restabilirea telefoniei între cele două maluri.

Anatolii Dirun, candidat în științe politice și directorul Școlii de cercetări politice de la Tiraspol, crede că acesta este un pas foarte important și un compromis rezonabil, care va aduce beneficii cetățenilor de pe ambele maluri.

„Un alt aspect important în politica externă a regiunii este legat de activitatea primului an de președinție a lui Vadim Krasnoselski. Astfel, o prioritate a acestuia fost construirea relațiilor cu partenerii din F. Rusă, iar luând în considerație vizitele frecvente ale acestuia la Moscova și viceversa, se poate spune că noua administrație de la Tiraspol a reușit să consolideze această relație. Cât de eficiente vor fi acestea vom vedea anul viitor. În ceea ce privește situația internă din regiune, aș menționa următoarele evenimente. În primul rând, pentru prima dată în istoria regiunii, au fost inițiate procese penale contra oficialilor de rang înalt. Astfel, însăși faptul că a fost inițiat un proces contra celui de-al doilea președinte, Evghenii Șevciuk, a fost un exemplu. Al doilea moment este legat de „Anul antreprenorului”, care a fost declarat de autorități și care nu a adus rezultatele scontate. Astfel, nici până astăzi nu există o părere comună în rândul antreprenorilor privind eficiența acestei inițiative, deoarece din cauza birocrației realizările acestuia au fost foarte modeste. Al treilea moment ține de devalorizarea rublei transnistrene. Aceasta a dus la mărirea prețurilor, iar cetățenii regiunii au simțit efectele atât material, cât și moral. Aceasta s-a întâmplat și din cauza nerespectării promisiunilor din campania electorală, unde s-a promis că se va face tot posibilul ca să fie totul stabil. Creșterea prețurilor la produse a fost destul de simțită de păturile vulnerabile ale societății”, a conchis expertul.