1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Curajul, frica și emoțiile celui care a filmat Revoluția

25 decembrie 2024

Interviu Spotmedia.ro: În decembrie 1989, străzile Bucureștiului au devenit teatrul unor confruntări violente pentru libertate. Printre cei care au documentat aceste momente dramatice s-a aflat Paul Cozighian.

https://p.dw.com/p/4oZTw
Bucureşti, Revoluţie, decembrie 1989
Imagini din zilele fierbinţi ale Revoluţiei din decembrie 1989Imagine: AP Photo/AP Images/picture alliance

Paul Cozighian este un regizor și jurnalist român, cunoscut pentru rolul său în documentarea Revoluției din 1989. Născut în 1962, Revoluția îl găsește student la Institutul de Artă Teatrală și Film din București. 

În seara de 21 decembrie, a filmat demonstrațiile antiregim din zona Hotelului Intercontinental, surprinzând confruntările dintre manifestanți și forțele de ordine. 

A doua zi, pe 22 decembrie, a pătruns în sediul Comitetului Central al PCR, unde a continuat să înregistreze momente cruciale ale Revoluției.

După Revoluție, Cozighian s-a stabilit la Paris, obținând un masterat în audiovizual la Sorbona. A lucrat ca producător, autor și realizator de documentare TV, colaborând cu diverse instituții media internaționale. 

Acum, este corespondent pentru publicații precum Le Figaro și Radio France Info la București.

De asemenea, Cozighian este inițiatorul proiectului „2112”, care comemorează anual, la 21 decembrie, memoria martirilor Baricadei de la Intercontinental, unde și-au pierdut viața 49 de români în 1989.

Astăzi avem onoarea să discutăm cu Paul Cozighian, un reputat jurnalist francez, corespondent al ziarului Le Figaro în România de foarte mulți ani. Este unul dintre puținii oameni care au filmat baricada de la Intercontinental în noaptea dintre 21 și 22 decembrie 1989. Câți ani aveai atunci?

În decembrie 1989 aveam 27 de ani și jumătate. Eram student în România, acum sunt și cetățean francez, fiind născut la București, în 1962.

După mai multe încercări nereușite, am reușit în 1986 să intru la Facultatea de Regie Film.

Povestește-ne puțin despre acea perioadă.

Era o perioadă destul de complicată. Poate nu e rău să reamintim cititorilor și telespectatorilor că Nicolae Ceaușescu a decis, la începutul anilor ‘80, să mute toate facultățile de artă și creație la periferie.

Astfel, Institutul de Arte Teatrale și Cinematografice (IATC, actualul UNATC) se putea urma doar la seral. De asemenea, Conservatorul de Muzică și Artele Plastice.

Pentru a studia, trebuia să fii angajat pe o rază de maximum 60 de kilometri de instituția la care învățai. Eu m-am angajat la Sahia Film ca mecanic de cameră, printr-o relație. În acea perioadă totul se făcea cu pile. A fost o experiență foarte utilă pentru mine. Am învățat ritmul de filmare, montajul și tehnicile de încadrare.

Puteţi urmări interviul integral AICI.