Patricia Kopatchinskaja: În muzică mă simt acasă...

Patricia Kopatchinskaja a fost invitată anul acesta la Beethovenfest din Bonn în calitate de Artist in Residence, prilej cu care a susţinut trei concerte cu un program foarte diferit şi în constelaţii la fel de diverse: un cvartet de coarde ("quartet lab") cu lucrări de Mozart, Beethoven, Britten, Bartok, dar şi ale unui compozitor contemporan, mai puţin cunoscut, Boris Yoffe, apoi un concert care a gravitat în jurul creaţiei enesciene şi folclorului românesc, intitulat "Rapsodia" şi, în final, "Concertul pentru vioară şi orchestră" de Ludwig van Beethoven, susţinut alături de Bamberger Symphoniker, cu Jonathan Nott la pupitru.

"Un solist nu poate desfăşura exclusiv o activitate solistică. Dacă vrei să progresezi nu ai cum evita repertoriul pentru cvartete. Eu pot cânta şi de mii de ori concertul pentru vioară de Beethoven, că tot nu voi avea parte de aceeaşi bogăţie pe care o conţin cvartetele beethoveniene", a explicat Patricia Kopatchinskaja. În alcătuirea "quartet lab", supranumit şi cvartetul individualiştilor, i s-au alăturat Pekka Kuusisto (vioară), Lilli Maijala (violă) şi Pieter Wispelwey (violoncel). "Dintr-o dată nu mai eşti cel mai important, nu mai depinde totul doar de tine, ci eşti parte a unui organism, format din patru personalităţi distincte de muzicieni. Suntem chiar foarte diferiţi, de fapt nu ne potrivim deloc, asta-i partea cea mai nostimă. Fiecare are ideile lui şi nu-i deloc simplu", a adăugat tânăra violonistă.

"Ceea ce-i uneşte e plăcerea neţărmurită de a face muzică", "temperamentul", fără a fi în detrimentul preciziei. Comunicarea funcţionează aproape ca la un jam session", nota, într-o cronică plină de elogii, General-Anzeiger din Bonn.

In memoriam Mihaela Ursuleasa

"Cel de-al doilea concert a fost o întoarcere acasă, la rădăcini, "o călătorie tulburătoare prin sufletul românesc", scrie acelaşi General-Anzeiger. Cum trăieşte departe de locurile natale, Patricia Kopatchinskaja şi-a regăsit patria în muzică. "În muzică mă simt acasă, mai ales în 'Sonata pentru vioară şi pian Nr. 3' de George Enescu. Prin muzica lui Enescu vorbesc despre propria-mi copilărie, despre limba mea, famlia mea, despre ţara de unde vin, pământul nostru, despre folclorul, despre sufletul nostru. Tot ce ne caracterizează e în această muzică", afirmă, plină de entuziasm, Patricia Kopatchinskaja, în discuţia avută la Bonn.

Concertul intitulat "Rapsodia", acelaşi nume purtându-l şi un minunat CD înregistrat împreună cu mult regretata pianistă Mihaela Ursuleasa, îi este dedicat celei care a trecut în nefiinţă în august 2012, la doar 33 de ani. "Am studiat sonata enesciană împreună cu Mihaela Ursuleasa, cu prietena mea foarte bună, care-mi era ca o soră. Ori de câte ori interpretez această sonată mă gândesc la ea, cu nostalgie şi durere în suflet. O voi purta în inima mea toată viaţa. Am sentimentul că de fiecare dată când cânt această sonată Mihaela este cu noi, pe scenă. Ea este în această muzică", spune, cu emoţie în glas, Patricia Kopatchinskaja.

Îmi amintesc cum, cu doi ani în urmă, când am avut şansa să le ascult în cadrul Festivalului "George Enescu" am fost suprinsă tocmai de această bucurie debordantă care se transmitea şi publicului din sală, bucuria de a cânta şi de a cânta împreună. În discuţia pe care am purtat-o după acel concert de la Sala Mică a Palatului am fost şi mai uimită să constat cât de multe trăsături comune aveau, pe lângă iubirea pentru muzică - amândouă pe cât de firave, pe atât de energice şi pline de viaţă, mereu cu zâmbetul pe buze, pline de naturaleţe şi modestie, în ciuda succesului de care se bucurau pe plan internaţional. Am avut într-adevăr senzaţia că am în faţa mea ceea ce unii numesc "suflete gemene". Îmi amintesc cum amândouă mi-au descris ce au simţit când au interpretat pentru prima dată împreună sonata enesciană - au fost aşa de cutremurate de emoţie, încât au izbucnit în plâns.

Alături de părinţi

Şi sub alt aspect, acest al doilea concert susţinut de Patricia Kopatchinskaja în cadrul Beethovenfest 2013 a fost pentru artistă o chestiune de inimă, avându-i alături pe ambii părinţi, la rândul lor renumiţi muzicieni - Victor Kopatchinsky la ţambal, Emilia Kopatchinskaja la vioară, alături de pianista Polina Leschenko şi Martin Gjakonovski la contrabas. "E ceva extraordinar, e un privilegiu pentru mine să mă pot afla împreună cu părinţii pe scenă. Eu sunt mereu pe drumuri, aproape deloc acasă şi de aceea nu ne putem vedea aşa des. E ca o sărbătoare, o sărbătoare de familie" - arată Patricia Kopatchinskaja.

La rândul lor, şi părinţii sunt extrem de bucuroşi să împartă cu fiica lor dragostea pentru folclorul românesc, folclor care pentru Victor Kopatchinsky e "ca aerul" pe care îl respiră, e "inima şi sufletul" său, e "tot ce e şi cu ce s-a născut". "Îmi pare bine că Patricia nu uită muzica cu care a crescut, pe care a auzit-o şi i-a plăcut de mică, pe care au cântat-o şi buneii", a adăugat Emilia Kopatchinskaja.

În program au figurat, între altele, şi "Dansurile populare româneşti" de Béla Bartók, "Ciocârlia", "Hora Staccato" a lui Grigoraş Dinicu şi 8 duo-uri pentru vioară şi ţambal de György Kurtág, compozitor născut la Lugoj.

Cadenţa ca un foc de artificii

"Cu aplauze frenetice a fost răsplătit şi al treilea concert de publicul prezent la Festivalul Beethoven din Bonn. Deşi nu puţini au fost surprinşi de neobişnuita interpretare a concertului pentru vioară şi orchestră de Ludwig van Beethoven, ca dealtfel şi de cadenţa aleasă de tânăra artistă, nefiind cea cântată în general, a lui Kreisler. Patricia Kopatchinskaja s-a lăsat inspirată de cadenţa compusă de însuşi Beethoven în prelucrarea sa pentru pian a acestui concert de vioară. "În această cadenţă, Kopacinskaia a aprins un foc de artificii, asistată fiind de concertmaistrul Peter Rosenberg", scria cotidianul din Bonn, citat şi mai înainte.

Patricia Kopatchinskaja a apreciat drept "onoare şi privilegiu" faptul că, în calitatea de Artist in Residence, a putut să-şi etaleze diferitele aspecte ale personalităţii artistice: "Un muzician e ca un cameleon, se schimbă de la o partitură la alta, de la o situaţie la alta. Nu poţi înţelege un interpret cu adevărat dacă-l asculţi doar într-un singur concert".