Partidele nu au un candidat „locomotivă“ pentru Cotroceni

A mai rămas doar puțin peste un an până la alegerile prezidențiale din 2024, iar zarurile nu au fost aruncate de partidele politice. Și nu pentru că și-ar ține la secret candidații pentru funcția supremă în stat, ci pentru că toate măsurătorile sociologice indică o încredere la limita de avarie a populației în potențialii candidați.

Doar fostul președinte al PNL, actualul lider al partidului Forța Dreptei, Ludovic Orban, a anunțat la mijlocul anului trecut că va candida pentru funcția de președinte: „Candidez pentru că m-am pregătit de 30 de ani să pun umărul la visul meu pentru România. De 30 de ani mă pregătesc ca în sesiune și învăț.“ Oricât de harnic ar fi Orban la învățătură, faptul că nu are în spate un partid puternic îl descalifică din start.

Se acreditează ideea că topul încrederii în personalitățile publice ar fi și un top al intenției de vot. De exemplu, deși nu a negat categoric, dar nici nu a exclus posibilitatea de a se înscrie în cursa pentru Cotroceni, adjunctul secretarului general al NATO Mircea Geoană se află în fruntea clasamentului într-un top al posibililor candidați la președinție.

Potrivit unui sondaj INSCOP publicat în urmă cu o săptămână, independentul politic Mircea Geoană ar obține 25,3% din voturi, urmat la mare distanță de Marcel Ciolacu, George Simion, Nicolae Ciucă, Diana Șoșoacă, Cătălin Drulă.

Doar Diana Şoşoacă este "locomotivă electorală"

Tot un sondaj recent, realizat de CURS în septembrie, indică intențiile de vot ale românilor în ceea ce privește partidele politice. Analizând cele două sondaje, rezultă că diferența dintre scorul pe care l-ar obține partidele și cel pe care l-ar obține liderii acestora în cursa pentru Cotroceni este uriașă. Dacă PSD este creditat de 31% dintre votanți, președintele partidului Marcel Ciolacu ar fi votat doar de 19,5%. Dacă PNL este creditat de 19,5% dintre alegători, președintele partidului Nicolae Ciucă ar fi votat doar de 11,2%. Doar președinta partidului SOS România Diana Șoșoacă încalcă regula, obținând un scor dublu față de partid (11,1% față de 5%). Este, în limbaj electoral, singura „locomotivă“ care trage partidul după ea.  

Istoria postdecembristă ne arată că președinții au fost cărăușii partidelor pe care le-au reprezentat. La alegerile parlamentare din 1990, FSN a obținut 67% din voturi, în timp ce Ion Iliescu a fost înscăunat la Cotroceni cu votul a 85% dintre alegători. Este exemplul cel mai elocvent în ceea ce privește puterea de seducție a unui lider de partid.

La alegerile parlamentare din 2004, Alianța Dreptate și Adevăr PNL-PD a obținut 31,2% din voturi în timp ce Traian Băsescu a fost ales președinte de 51,23% dintre alegători. Sigur că în al doilea tur de scrutin pentru prezidențiale candidații au fost susținuți și de alte partide, dar regula candidatului pentru Cotroceni care trage după el partidul rămâne în picioare.

Independentul Geoană are sânge de social-democrat

Revenind la măsurătorile din sondaje, se pune întrebarea ce îl califică pe Mircea Geoană să fie în topul încrederii? Știe românul de rând ce a făcut ca secretar general adjunct al NATO? Știe măcar care e fișa postului? Încrederea într-un posibil prezidențiabil se bazează pe faptul că Mircea Geoană nu este înregimentat politic. Sau nu în mod oficial, pentru că e greu de spus că independentul Geoană nu mai are sânge de social-democrat.

În urmă cu două luni, șefa Parchetului European Laura Codruța Kovesi, aflată într-o vizită privată la Cluj, a declarat la Euronews România: „Nu mă pregătesc pentru nicio candidatură (…) Am spus de mai multe ori că nu candidez. Nu m-am răzgândit“. Încă de anul trecut numele Codruței Kovesi a fost vehiculat în spațiul public de unii politicieni de la vârful USR ca un posibil candidat la alegerile prezidențiale din 2024 pe care să îl susțină, iar răspunsul la insistențele presei a fost de fiecare dată același, anume că nu va renunța la cariera de magistrat nici după ce își va încheia mandatul de procuror șef al Parchetului European.

Încrederea scăzută în partide, parlament, guvern, președinte pune pe tapet perspectiva unui președinte independent politic. Aceasta derivă și din faptul că Iohannis a jucat și rolul de lider al PNL, fiind artizanul actualei coaliții dintre liberali și social-democrați și regizorul care l-a adus pe generalul Nicolae Ciucă în fruntea PNL.

Este pentru prima dată când se vehiculează cu insistență în spațiul public perspectiva ca un candidat independent politic să câștige alegerile pentru fotoliul de președinte. Aceasta nu iese din paradigma nevoii  multor români de un „tătuc“, inaugurată de Ion Iliescu în 1990.