Diplomaţia germană este în stare de criză

La începutul lunii decembrie Societatea pentru Limba Germană a ales cuvântul "Krisenmodus" (stare de criză) drept cuvânt al anului. Termenul descrie perfect şi starea în care se află politica externă germană. În context, războiul dintre Hamas şi Israel este doar cea mai recentă criză severă, deşi la ora actuală este şi cea mai dramatică. Ea ar putea provoca un incendiu la scară largă, cu posibile urmări devastatoare.

Pentru a împiedica asta, Germania încearcă să facă un şpagat: securitatea Israelului este pentru Germania "raţiune de stat", după cum a subliniat cancelarul Olaf Scholz. Această obligaţie rezultă din trecutul nazist al Germaniei. Dar asta nu o împiedică pe şefa diplomaţiei germane, Annalena Baerbock, să şi critice Israelul în lupta sa cu Hamas. Într-un interviu oferit DW în exclusivitate, în noiembrie, Baerbock a condamnat de exemplu violenţa coloniştilor evrei din Cisiordania împotriva palestinienilor. "Premierul israelian trebuie să condamne violenţa coloniştilor, aceasta trebuie urmărită penal, asta este şi în interesul securităţii Israelului".

Germania participă şi la dezbaterea privind Orientul Mijlociu după încetarea războiului. Privitor la viitorul Fâşiei Gaza, Baerbock a recomandat în interviul acordat DW: "Este necesară, pentru a asigura securitatea, responsabilitate internaţională".

Germania se pronunţă în continuare în favoarea soluţiei celor două state, la fel ca UE şi administraţia SUA. Aceasta prevede existenţa unui stat palestinian alături de Israel. Hans-Jakob Schindler, expert în problemele Orientului Mijlociu în cadrul organizaţiei internaţionale Counter Extremism Project a declarat pentru DW următoarele în această privinţă: "Este desigur clar că soluţia celor două state reprezintă momentan un obiectiv foarte îndepărtat şi foarte vag din pricina evenimentelor actuale şi a celor petrecute în ultimele două decenii. Dar ce altă soluţie există în afara soluţiei celor două state?" Schindler recomandă guvernului federal să nu abandoneze acest obiectiv.

Atacul Rusiei a distrus arhitectura de securitate

Probabil că niciun eveniment de politică externă din ultimele decenii nu a preocupat atât de mult Germania şi Europa ca invazia rusă în Ucraina, din februarie 2022. Germania acordă Ucrainei un amplu ajutor militar, la fel ca şi alte ţări apusene. Cu toate acestea Kievul nu a reuşit mai deloc nici după aproape doi ani să recucerească teritoriile aflate sub ocupaţie rusească.

Disponibilitatea de a ajuta militar Ucraina se erodează între timp în statele occidentale, inclusiv în SUA, care sunt de departe cel mai important susţinător al guvernului de la Kiev. Dacă în SUA va fi ales anul viitor din nou preşedinte Donald Trump, Washington îşi va reduce în cel mai bun caz consistent ajutoarele pentru Ucraina.

Ucraina: negocieri sau soluţie militară?

Faptul că ţările occidentale s-au cam săturat de război îi obligă pe politicienii de acolo să se gândească la varianta încheierii conflictului armat la masa negocierilor. Politologul Johannes Varwick de la Universitatea Halle consideră oricum că asta este inevitabil: "Cred că un armistiţiu urmat de negocieri diplomatice dificile privind modificările teritoriale din Ucraina, privind neutralitatea Ucrainei - toate acestea vor trebui puse pe masă", a declarat el pentru DW.

Totuşi, Roman Goncharenko, membru al Redacţiei Ucrainene a DW, este de părere că în Ucraina nu ar fi niciodată acceptată o atare soluţie. "Prea multe s-au întâmplat, suferinţa este mult prea mare. Aceasta ar fi o recompensă pentru Rusia".

Politicianul Roderich Kiesewetter, expertul Uniunii Creştin Democrate (CDU) în materie de securitate, consideră că vorbăria despre o soluţie negociată este periculoasă fiindcă o victorie militară a Ucrainei ar fi posibilă. "Ofensiva de eliberare este împiedicată chiar de occident, fiindcă se livrează prea puţin şi prea târziu", a scris el de curând pentru DW. Strategia trebuie să fie următoarea: "Să se livreze tot în materie de armament, cât de rapid posibil".

În cadrul unei reuniuni NATO desfăşurate la sfârşitul lunii noiembrie, Annalena Baerbock a subliniat aproape cu disperare că nu există alternativă la continuarea sprijinului oferit Ucrainei, "oricât ar părea de greu, de obositor, oricât ar părea de împotmolită situaţia".   

China pare tot mai ameninţătoare

Multe s-au schimbat în raporturile sino-germane de la perioada în care Angela Merkel a fost cancelar, între anii 2005-2021. Dacă Merkel trata cu mănuşi guvernul chinez din interes comercial, în strategia actualei coaliţii de la Berlin, alcătuită din social-democraţi, ecologişti şi liberali, publicată în vară, scrie că Republica Populară este pentru Germania şi UE concomitent "partner, concurent şi rival de sistem". Iar actualul guvern federal subliniază rivalitatea tot mai acut.

Executivul german priveşte cu îngrijorare zăngănitul de arme al Chinei faţă de Taiwan, pe care Beijingul îl priveşte ca pe o provincie a sa secesionistă şi legăturile strânse dintre China şi Rusia, în ciuda invaziei din Ucraina. Drept consecinţă China este percepută la Berlin tot mai mult ca un factor generator de nelinişte, care perturbă ordinea politică globală.

Cu toate acestea ţara este deja începând din 2016 cel mai important partener comercial al Germaniei. În centrul strategiei guvernului federal vizând China nu se află o decuplare a celor două economii naţionale, fiindcă asta ar dăuna prea mult Germaniei, ci un efort de reducere a dependenţelor economice unilaterale faţă de China.

Valori sau interese?

În cazul Chinei se pot foarte bine vedea limitele unei politici externe orientate spre valori, reprezentată mai ales de ministra de Externe, ecologista Baerbock. În aprilie ministrul de Externe Chinez de atunci, Qin Gang, i-a replicat următoarele omoloagei sale germane, după ce aceasta a avertizat să fie mai mult respectate drepturile omului: "Ceea ce Chinei îi lipseşte cel mai puţin este un dascăl din vest".

Morten Freidel a scris în ediţia online a "Frankfurter Allgemeinen Zeitung" din 30.11.2023 următoarele: "Într-o lume în care vestul liberal se confruntă cu presiuni îţi faci repede duşmani dacă insişti mereu asupra valorilor. Asta nu înseamnă că valorile sunt de prisos. Înseamnă doar că nu trebuie să le porţi tot timpul la vedere". Freidel a conchis că Germania "ar face mai bine să formuleze interese".

Henning Hoff, expert în cadrul Societăţii Germane pentru Politică Externă, evaluează în schimb mai pozitiv diplomaţia guvernului federal. Aceasta a depăşit "contradicţia aparentă între politica externă bazată pe valori şi cea bazată pe interese, prin faptul că arată că este vorba mereu de ambele, de valori şi interese", a declarat el pentru DW. "Dacă valorile sunt complet lăsate la o parte, aşa cum am făcut noi în raporturile cu Rusia, aceasta are urmări catastrofale, pe care le vedem în Ucraina", a concluzionat el.

În căutare de aliaţi

În privinţa războiului din Ucraina, guvernul german a trebuit să facă o amară constatare: în căutare de aliaţi în întreaga lume, care ar fi dispuşi să susţină şi ei sancţiunile împotriva Rusiei, numeroase ţări în dezvoltare şi emergente au spus nu fiindcă voiau să facă în continuare comerţ cu Moscova.

State care sunt considerate de fapt în tabăra occidentală, cum ar fi India şi Brazilia "au descoperit în această ordine mondială în schimbare noi spaţii de manevră dacă evită să se alăture uneia din părţi", afirmă Henning Hoff. Dar guvernul Scholz caută dialogul cu aceste state, de la egal la egal. Aceasta este "o extindere activă a politicii externe germane de până acum, şi pe această linie cred că Berlinul se deplasează bine, în linii mari", a opinat el.

Germanii s-au săturat de intervenţionism

Guvernul german caută răspunsuri la evenimente din politica globală cum ar fi războaiele din Ucraina şi Orientul Mijlociu sau tensiunile cu China. Că-i convine Germaniei sau nu, nu în ultimul rând SUA şi UE aşteaptă de la ea un rol mai activ, în calitate de principală putere economică din Europa, clasată pe locul patru la nivel mondial.

Dar asta nu este pe placul majorităţii germanilor. Un sondaj realizat de Fundaţia Körber în luna septembrie arată că 54 la sută din ei sunt de părere că Germania ar trebui să manifeste mai multă reţinere faţă de crizele internaţionale. Numai 38 la sută s-au declarat pentru un angajament mai pronunţat. În afară de asta, 71 la sută din repondenţi nu vor ca Germania să joace un rol de frunte în Europa din punct de vedere militar. Se pare că germanii vor mai ales una: să fie scutiţi de furtunile politicii globale. Este o dorinţă a cărei împliniri este cât se poate de chestionabilă.