Orhan Pamuk distins cu Premiul Nobel pentru Literatură
13 octombrie 2006d este urmărit penal.
"Este un sentiment sublim, dar şi un fel de şoc. Sunt foarte bucuros şi simt câtă responsabilitate implică acest premiu. Mă bucur de onoarea şi distincţia care mi s-au acordat", a declarat autorul când a aflat de înalta distincţie literară.
Orhan Pamuk este primul turc distins cu premiul Nobel pentru Literatură. Comitetul Nobel a ales un autor care a reflectat în mod critic atât asupra prezentului, cât şi a trecutului Turciei, fără a se feri de capitolele întunecate din istoria ţării sale. Scriitorul nonconformist şi curajos nu s-a lăsat intimidat nici măcar de procese, insulte grave sau chiar ameninţări cu moartea. Această tărie de caracter ar trebui să constituie un motiv de mândrie pentru cetăţenii turci, înalta distincţie literară fiind acordată unui neînfricat luptător pentru libertatea de opinie.
Decizia Academiei Regală din Stockholm a provocat în Turcia un şoc pozitiv. În aceeaşi zi, parlamentul francez a propus însă un proiect de lege care prevede urmărirea penală a negaţioniştilor genocidului căruia i-au căzut victimă armenii în Imperiul Otoman în anii 1915/1916. Ştirea despre premierea lui Orhan Pamuk s-a răspândit în Turcia concomitent cu dezbaterile aprinse asupăra unor posibile măsuri politice sau economice îndreptate împotriva Franţei în încercarea de a a linişti mânia populaţiei turceşti.
Valoarea literară a operei lui Pamuk este inconstestabilă. Oraşul său natal Istanbul, scena întâlnirilor dintre diferite culturi şi civilizaţii de pe trei continente, l-a inspirat să scrie desopre părţile luminoase şi întunecate ale universului multietnic şi multicultural din zona Bosforului.
„Istoria noastră complicată şi misterele oraşului Istanbul sunt subiectele mele. Dar bineînţeles că sunt un autor căruia îi place să experimenteze şi să-şi asume riscuri", explică Pamuk.
Cărţile sale au fost traduse în 35 de limbi şi publicate în peste 100 de ţări. Cele mai cunoscute romane ale lui Pamuk sunt „Numele meu este Roşu”, „Cartea neagră” şi „Zăpada”, un roman politic despre conflictele dintre occident şi orient cu care se confruntă un jurnalist şi poet turc, recent revenit din Germania unde îşi petrecuse anii de exil.
Când i-a fost decernat cu un an în urmă la Frankfurt premiul pentru pace al librarilor germani, Pamuk a pledat pentru apropierea ţării sale de valorile europene în vederea aderării Turciei la Uniunea Europeană. Ţara sa natală nu l-a întâmpinat însă cu prea multă simpatie. Sinceritatea cu care autorul a vorbit despre uciderea unui milion de armeni şi a 30.000 de kurzi de către Imperiul Otoman l-a adus în faţa tribunalului, fiind acuzat că ar fi denigrat onoarea poporului turc. Procesul a fost suspendat,însă Orhan Pamuk a devenit un intelectual cât se poate de controversat în ţara sa natală. Pe lângă valoarea literară a operelor sale, autorul are şi meritul de a fi trecut peste un tabu al societăţii turce şi de a lupta pentru libertatea de opinie.
Este regretabil că parlamentul francez a umbrit bucuria turcilor cu ocazia premierii concetăţeanului lor. În timp ce Pamuk luptă în Turcia pentru libertatea de opinie, în patria iluminismului s-a propus o lege care i-ar sancţiona pe cei care îşi exprimă altă opinie asupra crimelor împotriva armenilor. Există chiar şi armeni din Turcia care s-au pronunţat împotriva proiectului de lege francez. Mulţi cetăţeni turci speră încă într-o schimbare de direcţie în privinţa acestei legi.
Orhan Pamuk a fost premiat de o instituţie europeană care nu are motive să lupte pentru voturi sau responsabilităţi guvernamentale. Decizia Comitetului Nobel simbolizează aprecierea unui scriitor turc, dar şi a straturilor democratice şi europenizate ale societăţii turceşti.
Acest premiu ar putea fi favorabil negocierilor inoficiale dintre turci şi armeni, dar şi unei normalizări a relaţiilor dintre cele două popoare. Rămâne de sperat că distingerea lui Pamuk aduce energie nouă guvernului de la Ankara în procesul de modernizare al Turciei, fără ca populaţia să se lase orbită de furia împotriva proiectului de lege francez.