Opoziţia fără glas
8 noiembrie 2012Delimitarea de preşedinte a început să se producă din momentul în care Traian Băsescu l-a desemnat pe Mihai Răzvan Ungureanu să formeze un nou guvern, în locul Guvernului Boc. Ungureanu nu a fost agreat de PDL, chiar dacă guvernul său a fost susţinut de majoritatea parlamentară (PDL-PUNR-UDMR-minorităţi) în cele două luni de mandat. Trădările traseiştilor democrat-liberali înaintea şi chiar în ziua moţiunii de cenzură, în urma căreia Guvernul Ungureanu a trebuit să plece, au confirmat limpede că preşedintele căzuse în dizgraţia multora din PDL şi din coaliţia parlamentară în general.
Maniera în care Mihai Răzvan Ungureanu înţelegea să guverneze, fără compromisuri şi fără ordine primite de la partid, i-a fost fatală acestuia, perceput desigur ca "omul lui Băsescu." Lucrurile sînt de fapt mai simple: din momentul în care nume influente din PDL au intrat pe mîna Justiţiei, mulţi din partid au părăsit corabia punîndu-se din vreme la dispoziţia şi sub aripa ocrotitoare a viitoarei puteri USL. Băsescu încurajase Justiţia să-şi facă datoria, fapt care i-a speriat pe mulţi politicieni din toate taberele.
Revenind în zilele noastre, adică la debutul campaniei electorale pentru alegerile generale din 9 decembrie, vedem un PDL şi o alianţă, ARD, fără vlagă, fără un mesaj coerent puternic de dreapta care să mobilizeze măcar electoratul tradiţional.
Comisia de Etică a ARD condusă de Monica Macovei, care îşi propusese să prezinte electoratului doar acei candidaţi nepătaţi, care să nu fi avut probleme de natură penală şi îndeplinirea altor criterii de moralitate, s-a dovedit a fi o iniţiativă sortită în mare parte eşecului. Mulţi dintre cei care au primit aviz negativ din partea Comisiei au fost puşi ulterior pe liste de copreşedinţii ARD. Alegătorii de dreapta nu pot fi decît dezamăgiţi, dezorientaţi sau pur şi simplu cuprinşi de lehamite, aşa cum se vede încă de pe acum pe reţelele de socializare de pe Internet.
Un alt motiv de dezamăgire este trocul pe care ARD l-a făcut cu USL în mai multe colegii din ţară, opoziţia şi puterea desemnîndu-şi candidaţi cu şanse optime, serviciu contra serviciu. Nicicînd nu s-a petrecut acest lucru, în dispreţul profund al alegătorului, fie el de dreapta sau de stînga.
Aşa s-a ajuns ca oferta de candidaţi să fie mai proastă şi mai confuză ca niciodată, iar lipsa de miză a alegerilor din decembrie să descurajeze o mare parte din electorat. USL-ul are totuşi o ţintă precisă: aceea de a cîştiga o majoritate confortabilă care să-i permită, pe lîngă formarea guvernului, să obţină sprijinul parlamentar al unor formaţiuni, precum UDMR, pentru a declanşa procedurile de modificare a Constituţiei.
De altfel, chiar Victor Ponta a anunţat recent că prioritatea numărul unu a anului viitor este modificarea Constituţiei, atît la nivelul modificării raporturilor dintre preşedinte, guvern şi parlament, cît şi în ceea ce priveşte numirea judecătorilor Curţii Constituţionale şi raportul dintre Parlament şi Consiliul Superior al Magistraturii.
Dar care este ţinta Alianţei România Dreaptă la aceste alegeri? După felul în care înţelege să intre în campania electorală, pare mai degrabă un bloc politic fără busolă, care doar susţine nişte candidaţi şi speră să obţină 30% din mandate. Nu le va obţine. Iar paradoxul e că PDL, pilonul central al ARD, nu s-a erodat în ultimii ani de guvernare cît s-a erodat în ultimele luni de opoziţie.