UE are ce învăța de la Robert Schuman 

"Pacea mondială nu va putea fi salvgardată fără eforturi creatoare pe măsura pericolelor care o amenință". Astfel și-a început ministrul de externe francez Robert Schuman, acum 80 de ani, declarația ce avea să bună bazele dezvoltării actualei Uniunii Europene.  

Născută în urma celor două conflagrații globale, viziunea lui Schuman a constat în crearea unei federații europene având la bază solidaritatea și egalizarea condițiilor de viață.

În urmă cu 70 de ani, însăși coexistența pașnică în Europa de Vest a necesitat eforturi creatoare. Astăzi, locul ei este luat de noua ordine pe care trebuie să o creeze Europa și lumea întreagă, după o bruscă, poate chiar devastatoare pandemie. 

Amenințarea la adresa bunăstării, vieții și libertății este enormă. Unde sunt femeile sau bărbații creativi de talia unui Robert Schuman care pot arăta ieșirea din criză?

Un succes european nu este garantat 

Fostul premier italian Paolo Gentiloni, ce astăzi ocupă funcția de comisar european pentru economie, avertizează că, în actuala criză, zona euro se poate prăbuși și, odată cu ea, Uniunea Europeană. 

Împreunarea forțelor economice pentru a scoate toate țările UE din cea mai gravă criză globală de după cel de-Al Doilea Război Mondial ar putea copleși UE și, în cele din urmă, să ducă la distrugerea ei. 

De fapt, criza economică adâncește faliile deja existente în UE. Țările mai bogate vor putea să se redreseze mai rapid, în vreme ce statele mai sărace vor avea probleme tot mai mari. Foarte probabil, apelurile celor din urmă la solidaritate vor deveni mai viguroase și mai radicale, concomitent cu întărirea reacției de apărare a țărilor membre înstărite. 

Inițial, în pandemie fiecare este pe cont propriu. În câteva săptămâni, ceea ce Schuman a inițiat în urmă cu 70 ani și care a avut ca rezultat piața internă, uniunea monetară și comunitatea de valori, a fost aruncat peste bord de cele peste 27 de guvernele naționale. 

Într-o panică sălbatică, granițele au fost închise, lanțurile de aprovizionare au fost întrerupte, drepturile fundamentale restricționate, iar economia a intrat în comă. Ieșirea din această stare permanent nesustenabilă începe într-un mod neordonat. Fiecare țară membră acționează după bunul plac.

Acum, UE ar trebui să aibă grijă de reconstrucție și să strângă în cel mai scurt timp cât mai mulți bani, pe care îi poate colecta numai de la statele membre și pe care apoi să îi redistribuie. 

În context, unii lideri, precum președintele francez Emmanuel Macron, solicită mai multă putere pentru UE. Alții, cum ar fi premierul olandez Mark Rutte, propun contrariul. Naționaliștii și populiștii de teapa prim-ministrului maghiar Viktor Orbán fac apel la mai puțină Europă.

Conflictul dintre aceste două tabere este aproape la fel de vechi ca Declarația Schuman. Până în prezent, UE a reușit, cu chiu și vai, să treacă peste probleme precum extinderea către est, respingerea constituției, criza financiară sau Brexit. De această dată, "amenințarea" în sensul lui Robert Schuman este enormă. 
Încă lipsește efortul creativ adecvat din partea membrilor UE. 

Contraproductivă este și decizia recentă a Curții Constituționale din Germania, care pune la îndoială competențele incontestabile ale Curții Europene de Justiție și, astfel, zguduie întregul sistem juridic din UE.

Criză unică

În viitoarele negocieri consacrate unui fond de reconstrucție fără precedent, un nou Plan Marshall și cel mai mare buget comun de până acum, țările blocului comunitar trebuie să arate dacă sunt capabile de "solidaritatea prin fapte" pe care Robert Schuman a descris-o acum șapte decenii. 

Între timp, statele europene au devenit atât de împletite, încât nu pot supraviețui crizei decât împreună, menținând prosperitatea și, în final, pacea. Având în vedere catastrofa globală, niciun stat național nu poate obține recuperarea economică de unul singur, deoarece toată lumea este dependentă de lanțurile de aprovizionare și piețele de vânzare globale. 

"Conferința despre viitorul Europei", la care se gândise UE cu mult înainte de criza coronavirus, urma să înceapă pe 9 mai, de Ziua Europei, în onoarea lui Schuman și a planului său istoric. 

Însă nu există timp pentru conferințe îndelungate cu rezultate peste care se așterne praful în arhiva politică. Așa că evenimentul a fost amânat, acum fiind nevoie de "efort creator" în sensul lui Robert Schuman. Adică de luarea unor decizii curajoase și o acțiune comună curajoasă.

La fel ca acum 70 de ani este esențial ca Franța și Germania să constituie nucleul acestei reînnoiri europene post-pandemie. Oricine dorește să participe la înfăptuirea acestui proiect este invitat. Nimănui nu i se forțează mâna, nici Italiei, nici Poloniei, nici Ungariei. UE se confruntă cu cel mai mare test al său. Vom mai avea ce sărbători și anul viitor pe 9 mai?