Opinie: Să fie un lockdown și mai dur, vă rog!
6 ianuarie 2021
În noiembrie s-a apelat la un lockdown parțial. Apoi, în decembrie, acesta a devenit mai cuprinzător, dar cu excepții.
În ianuarie, toată lumea a observat cu nedumerire că numărul de infecții este încă prea mare și trebuie redus. A fost o greșeală închiderea doar a sectorului gastronomic, a magazinelor și a altor câteva domenii, în timp ce școlile și grădinițele, precum și cea mai mare parte a economiei au rămas deschise. O greșeală a fost să apelezi la oameni să respecte restricțiile de contact. Așa ceva nu funcționează.
Prea mulți continuă să se infecteze cu virusul și mult prea multă lume moare de sau cu Covid-19. Ce dezastru! O problemă pe care Germania și-a făcut-o cu mâna ei și care are la bază două motive principale.
Pe de o parte, federalismul german. Care este îndeobște un lucru bun. Germania este formată din 16 landuri federale, sarcinile, dar și puterea fiind distribuite la diferite niveluri, ajungând până la comunități. Acest lucru asigură diversitatea regională, întărește democrația și previne abuzul de putere.
Aplicarea legii de prevenire a infecțiilor este treaba landurilor
Însă, într-o criză, federalismul este și o piatră de moară, atunci când toată lumea vrea să aibă un cuvânt de spus, iar deciziile depind de ajungerea la un compromis între cei 16 suverani ai landurilor, fiecare cu interesele și egoismele lui politice. Dat fiind că protecția împotriva infecțiilor este o problemă ce ține de landuri, cancelarul nu poate decât să facă apel, să încurajeze și să avertizeze. Putere de a decide nu are.
Însă tocmai acest lucru ar fi necesar în astfel de crize de anvergură, care afectează întreaga republică. Din această perspectivă observăm și limitele federalismul. În caz de nevoie, guvernul federal ar trebui să fie capabil să preia conducerea și să ofere reguli uniforme, ceea ce nu trebuie să însemne musai excluderea politică a landurilor din procesul de decizie.
Este nevoie de mai multă severitate
Măsuri uniforme și justificate, consecințe - acestea sunt condițiile prealabile pentru ca cetățenii să accepte și să respecte regulile. În schimb, aproape nimeni nu știe unde și ce reguli sunt în vigoare, și de ce poate face un lucru la Wiesbaden, în landul Hessa, dar nu și la Mainz, în Renania-Palatinat, aflată la doar câțiva kilometri distanță.
Starea de spirit în societate este din ce în ce mai irascibilă și, din pricina procesului foarte lent de vaccinare, nu dă semne de ameliorare. Clasa politică trebuie să facă ceva. De asemenea, nu este suficient să vrei să conduci oamenii prin criză făcând apeluri la rațiune. Nimeni nu este sensibil la apelurile tale întotdeauna și pretutindeni. Oamenii se mișcă în limitele posibile și rareori renunță de bunăvoie la ceva.
Sunt necesare avertismente clare și voința de a pune în aplicare interdicțiile. Avem așadar nevoie de mai multă duritate.
Pericolul este adesea băgat sub preș
La început, oamenii s-au temut pur și simplu de virus, ceea ce i-a determinat să facă pasul înapoi. Abia dacă s-au mai întâlnit între ei, alegând mai degrabă să stea acasă. În primul lockdown din primăvară, șoselele și autostrăzile erau parțial goale. Stă însă în natura oamenilor să se obișnuiască cu pericolele, să ignore mai mult amenințarea reală și să devină neglijenți.
Dacă de Paște cei mai mulți oameni au stat singuri în casă, de Crăciun și Revelion lucrurile au arătat cu totul diferit. Mânați de dorul de a interacționa cu semenii, dar și pentru că pur și simplu li s-a acrit de pandemie și tânjesc după viața de odinioară.
Părinții sunt cu nervii și răbdarea la pământ, mai ales cei care locuiesc în apartamente mici și ai căror copii nu se pot deplasa nicăieri în sezonul rece. Iar aceștia, desigur, profită de orice ocazie pentru a ieși afară. De aceea, a face apel la rațiune nu este deloc de ajuns!
Munca de acasă, obligatorie
Nu trebuie să uităm că mulți angajați, care nu au de ales, sunt pe drumuri în fiecare zi. Asta pentru că multe sectoare ale economiei continuă să funcționeze, obligându-i să intre în companii unde inevitabil au contact unul cu celălalt.
La fel și în autobuzele și trenurile cu care se deplasează. Acest lucru nu se va schimba, deoarece lockdown-ul care tocmai a fost prelungit până la sfârșitul lunii ianuarie, va exclude în continuare cea mai mare parte a economiei. Cu toate acestea, clasa politică ar putea institui munca la domiciliu în toate domeniile în care se poate practica home-office, renunțând să mai ceară mediului economic să permită angajaților, ”pe cât posibil”, să muncească de acasă.
Restaurante închise până de Paști?
Probabil că pentru mulți nici nu se va putea altfel în săptămânile care urmează. Școlile și grădinițele ar trebui redeschise cel mai devreme în februarie și doar pas cu pas, ținându-se cont de rata infecțiilor.
Așa și trebuie! Prea s-a tot spus că școlile sunt locuri sigure, care nu joacă un rol important în pandemie. Avertismentele oamenilor de știință, potrivit cărora copiii și adolescenții sunt la fel de susceptibili de a fi infectați cu virusul, au fost asumate mult prea lent de clasa politică.
La sfârșitul lunii ianuarie vom vedea dacă lockdown-ul german, acum într-o variantă înăsprită, este mai eficient decât cel anterior, sau dacă nici acesta nu este suficient pentru a controla răspândirea necontrolată a virusului, ceea ce ar fi de-a dreptul fatal. Pentru țară, oameni și economie. Un patron de restaurant din Berlin a spus recent că el și colegii săi nu mai speră într-un final rapid al lockdown-ului. Redeschiderea localului nu va fi posibilă înainte de Paști, e sigur omul. Ce dezastru!