Opinie: Noua speranţă a Spaniei

În Spania, la fel ca în multe alte ţări, bărbaţii care arată bine sunt uneori consideraţi proşti. Chiar şi politicianul înalt şi sportiv Pedro Sanchez a trecut prin experienţa asta în propria formaţiune politică, Partido Socialista Obrero Español (PSOE). După un puci al vechii garde din partid în urmă cu doi ani, avea reputaţia de a fi un mare învins. Dar politicianul în vârstă de 46 de ani nu a vrut să se dea bătut şi şi-a căutat aliaţi. Încă în 2016 a vrut să impună un vot de neîncredere împotriva conservatorului Mariano Rajoy, dar nu a obţinut o majoritate parlamentară. A doua încercare a fost încununată de succes, reprezentând o schimbare majoră pentru Spania. E prima dată în istoria democraţiei spaniole când un politician ajunge în funcţia de premier în urma unui vot de neîncredere.    

Mulţi conservatori spun că această schimbare de putere e nedemocratică, în rândurile populaţiei spaniole domneşte însă o atmosferă optimistă, de nou început. Prin alegerea miniştrilor, Sanchez demonstrează că pune preţ pe experienţă, internaţionalism, popularitate şi expertiză: politicianul european de origine catalană Josep Borrell e ministru de externe, astronautul foarte îndrăgit de spanioli Pedro Duque conduce ministerul tehnologiei şi Nadia Calvino, o funcţionară înaltă din Comisia Europeană, preia ministerul economiei.  

Un dialog dificil cu Catalonia 

În mod surprinzător pentru adversarii săi politici, socialistul considerat învins devine noua speranţă a Spaniei, o ţară care suferă în urma crizei financiare. Mai mult, pericolul unei secesiuni a Cataloniei nu a trecut. Cu toate că mai e mult timp până la următoarele alegeri din Spania, programate pentru 2020, şansele lui Sanchez de a-şi duce mandatul până la capăt cu echipa pe care tocmai a prezentat-o sunt mari - cu toate că partidul său nu are decât 84 din cele 350 de mandate în parlamentul spaniol şi senatul e dominat de conservatori.

Sanchez trebuie să iasă în evidenţă ca un bun mediator - în special în criza catalană, care stagnează de luni de zile. Noul lider catalan Quim Torra vrea să lupte în continuare pentru independenţa Cataloniei, dar a declarat că e dispus să participe la un dialog. Finanţele Cataloniei sunt în continuare sub controlul guvernului de la Madrid - noua vicepreşedintă a Spaniei, Carmen Calvo, se numără printre cei care au avut grijă ca acest lucru să nu se schimbe. În spatele culiselor există speculaţii despre o posibilă eliberare a unor politicieni catalani care au organizat referendumul considerat ilegal după dreptul spaniol. În acest caz, ar exista un nou implus pentru negocierile cu guvernul regional catalan.

Corupţia nu mai e un delict minor 

Schimbarea iniţiată de Sanchez ar putea duce la o intensificare a luptei împotriva nepotismului, a evaziunii fiscale şi a corupţiei. Prin politica lor privind infrastructura, conservatorii - în special fostul lider de partid, Jose Maria Aznar - poartă o parte din vină pentru bula imobiliară din Spania. Atât conservatorii de la Partido Popular, cât şi socialiştii de la PSOE sunt implicaţi în multe cazuri de corupţie. Având în vedere că datoriile Spaniei sunt în continuare imense, noua ministră de finanţe, Maria Jesus Montero, va fi nevoită să ia măsuri dure. În plus, ea trebuie să le ceară bogătaşilor din ţară să devină mai solidari, pentru că le place prea mult să-şi mute averile în state îndepărtate pentru a evita taxele.

Noua ministră a muncii, Magdalena Valerio, vrea să reducă diferenţele de venit şi să ridice salariul mediu. În prezent, acesta ajunge doar la aproximativ jumătate din salariul mediu din Germania, costurile pentru viaţa de zi cu zi sunt însă la fel de ridicate. În politica privind migraţia nu se întrevede încă o linie clară, se pare că tema nu este încă o prioritate pentru Sanchez. Acest lucru ar putea să se schimbe rapid: în ultimele zile, sute de refugiaţi au ajuns din nou pe ţărmul Spaniei. Centrele pentru migranţi şi paza de coastă nu au însă mijloacele necesare pentru a combate eficient migraţia ilegală şi pentru a-i aproviziona în mod corespunzător pe cei ajunşi în Spania.