Un semnal clar pentru succesorii lui Stalin la Kremlin

"Tragedie", "mare foamete" sau "genocid": când vine vorba de înfometareaa aproximativ patru până la șapte milioane de oameni în Ucraina acum 90 de ani, alegerea cuvintelor nu este doar o chestiune științifică sau politică, ci una profund ideologică. Când Moscova vorbește exclusiv despre "foamete" sau despre o "tragedie", ea banalizează o crimăoribilă, încadrând-o la daune colaterale ale colectivizării agriculturii de către Stalin. Aceasta este mai mult decât un eufemism. Este o minciună criminală pe care Kremlinul o promovează cu insistență pe scena internațională. 

Același lucru l-a făcut Moscova în 2003, când termenul de "tragedie" a fost inclus într-un document de lucru al Națiunilor Unite marcând împlinirea a 70 de ani de la crimele prin înfometare. De atunci, Kievul a făcut eforturi mari pentru respectarea memoriei victimelor Holodomorului - așa cum este numită în ucraineană uciderea în masă prin înfometare - prin evitarea utilizării de eufemisme la nivel internațional în legătură cu tragedia. Oamenii nu au murit din cauza secetei sau a unei erori politice. Nu, ei au trebuit să piară pentru că erau țărani ucraineni iubitori de libertate, pe care Kremlinul îi disprețuia.

Foamea ca armă a tiranului

Prin înfometarea lor cu milioanele, dictatorul Stalin urmărea două obiective. Pe de-o parte, eradicarea identității ucrainene, a cărei coloană vertebrală în "grânarul Europei" era reprezentată de țărani. Al doilea obiectiv era obținerea de valută străină necesară pentru industrializare prin exportul de cereale confiscate. 

În timp ce populația ucraineană murea de foame în mediul rural, în orașe se construiau fabrici. Muncitorii pentru noile situri industriale au fost aduși din toate colțurile imperiului sovietic. Ei erau viitorii proletari, "noul popor sovietic" fără identitate națională.

În urmă cu 70 de ani, juristul Rafael Lemkin descria această crimă drept genocid. El însuși supraviețuitor al Holocaustului, Lemkin a inițiat o reevaluare juridică a uciderii în masă a evreilor din Europa. El a fost cel care a formulat termenul de "genocid" pentru dreptul penal internațional ca fiind o crimă în masă împotriva unei naționalități, a unui grup etnic sau rasial. Lemkin s-a referit la Holodomor ca la un genocid în primul rând pentru că uciderea țăranilor ucraineni a fost punctul culminant al exterminării ucrainenilor în imperiul sovietic, nu începutul acestuia. Un episod precedat de împușcarea în masă a elitei educate ucrainene - scriitori, oameni de știință și profesori.

Timpul pentru scuze s-a terminat

Cu toate acestea, timp de decenii, politicienii din Berlin au refuzat să folosească cuvântul genocid pentru a descrie această crimă. Încă din 2018, Germania s-a alăturat unei declarații ONU care vorbea despre "foametea artificială". Justificarea a fost de natură pur formală, nedorindu-se adoptarea termenului de genocid pentru evenimentele din anii 30, deoarece acesta fusese înregistrat în dreptul internațional abia în 1951. Măcar acum, actuala rezoluție a Bundestag-ului expune această atitudine ca fiind o scuză ieftină. Prietenia cu Ucraina, care nu avea voie să deranjeze Rusia sub nicio formă, a fost mantra politicii germane timp de decenii.

Abia la 24 februarie 2022, când războiul de agresiune rusesc pe scară largă a zguduit Europa, Berlinul a început să își revizuiască atitudinea. A fost nevoie ca presa germană să relateze despre crimele de război și scandalurile comise de soldații ruși în Ucraina, apoi de "autorii necunoscuți" care au aruncat în aer gazoductul Nord Stream, pentru ca "foametea artificială" să fie în cele din urmă declarată genocid. Astfel, Germania a ajuns în sfârșit în punctul în care, în ceea ce privește reevaluarea crimelor staliniste, mica Estonie se afla deja din 1993.

Germanii știu mai bine decât orice altă națiune cât de important este să comemoreze victimele crimelor în masă și să-i numească pe făptași. Rezoluția Bundestag-ului face ca Holodomor să devină parte a unei culturi europene de comemorare. Această cultură este un pilon de susținere în canonul de valori al întregului continent și un semn important de solidaritate și respect față de poporul ucrainean, care se confruntă din nou cu teroarea Moscovei. Astăzi, Kremlinul îi ucide pe ucraineni cu rachete și le pune viețile în pericol distrugându-le alimentarea cu energie electrică și termică la începutul iernii din același motiv pentru care Moscova i-a înfometat acum 90 de ani.

Un semnal pentru conducătorul de la Kremlin

Clasificarea Holodomorului drept genocid este totodată un semnal important pentru Vladimir Putin. Într-o zi, istoricii, oamenii politici și poate chiar judecătorii vor evalua războiul său criminal împotriva Ucrainei. Bundestag-ul solicită acum guvernului german să contracareze relatările mincinoase ale Rusiei și să continue să sprijine Ucraina. În declarația parlamentului, paralelele dintre Holodomor, negarea acestuia de către Rusia și actualele crime de război rusești sunt la fel de importante ca însăși clasificarea drept genocid. Iar rememorarea crimei aduce aminte de asemănarea dintee Putin și Stalin. Pentru amândoi, viețile umane nu valorează nimic.

Clarificarea Holodomorului este, în același timp, răspunsul necesar pentru cei din Germania care, având în vedere inflația record și prețurile explozive la gaze, solicită tot mai tare negocieri de pace între Kiev și Moscova. Ca și cum Kremlinul ar fi preocupat doar de geopolitică sau de presupusa aderare iminentă a Ucrainei la NATO și nu de o nouă încercare de a elimina națiunea ucraineană.