Dispreţ şi ruşine în Parlamentul European

Totul este incredibil de murdar. Sacoşe şi valize pline cu sute de mii de euro, ceasuri scumpe, bijuterii şi indicii privind plata unor concedii de lux, totul sponsorizat de un stat de la Golful Persic. Aparent, în spate se află emiratul Qatar. Scandalul de corupţie din Parlamentul European pare inspirat dintr-un film de mâna a doua cu mafioţi. În timp ce poliţia a efectuat la sfârşitul săptămânii trecute percheziţii la domiciliile suspecţilor, tatăl principalei învinuite, Eva Kaili, a încercat s-o şteargă englezeşte cu o valiză în care se aflau 600.000 de euro.

Pagubă uriaşă pentru Parlament

În afara detaliilor murdare ale acestui scandal de corupţie, în care sunt implicaţi vicepreşedinta demisă şi o gaşcă de foşti eurodeputaţi şi colaboratori ai Parlamentului European din Italia, paguba suferită de legislativul comunitar pare incomensurabilă. Marea majoritate a eurodeputaţilor îşi dau toată silinţa, îşi pierd de exemplu nopţile studiind complexa legislaţie europeană, şi un mic grup de colegi lipsiţi de conştiinţă le distrug prestigiul dintr-o singură lovitură.

În plus, este un scandal de o prostie şocantă. Salariile deputaţilor din Parlamentul European au cinci cifre iar diurnele şi bonusurile sunt mai mult decât generoase. De ce îşi distruge o femeie, din lăcomie, cariera, lăsând banii în sacoşe şi valize în  locuinţe şi camere de hotel? Au plecat Eva Kaili şi prietenii ei de la premisa că nu se va afla nimic, că nimeni nu va informa poliţia? Procurorii belgieni au ordonat de mai multă vreme interceptarea discuţiilor telefonice ale suspecţilor, astfel că vor ieşi la lumină şi multe alte detalii neîmbucurătoare.

Propaganda de durată în favoarea Qatarului nu a trecut neobservată în Parlament, nici faptul că tocmai un fost sindicalist a elogiat calitatea legislaţiei muncii din ţara de la Golf. Dar nimănui nu i-a trecut prin cap că în joc ar putea fi o corupţie atât de făţişă şi de neruşinată. Toţi parlamentarii muncitori şi de bună credinţă se simt înşelaţi şi îşi văd ruinat prestigiul colectiv.

Premierul ungar Viktor Orban a pus imediat, via Twitter, degetul pe rană: tocmai coruptul Parlament European vrea să acuze Ungaria de corupţie? Într-adevăr tocmai Parlamentul European s-a ridicat în special împotriva guvernului autocratic al lui Orban şi a deconstrucţiei democraţiei pe care o pune în operă, făcând presiuni şi asupra altor instituţii să ia atitudine împotriva sa. Acum legislativul comunitar este el însuşi dezavuat şi şi-a pierdut credibilitatea. Este o lovitură împotriva singurului reprezentant ales al electoratului european.

Reputaţia este ruinată

Răul cel mare este că paguba produsă pare practic irecuperabilă. Scandalul va rămâne în amintire multă vreme, date fiind amploarea sa şi titlurile pe care le-a generat în presa internaţională. Şi îi confirmă pe toţi cei care, mai ales dinspre dreapta, fac campanie împotriva UE şi pun sub semnul întrebării politica şi instituţiile sale.

Puterea de facto a Parlamentului European este în continuare limitată. Chiar dacă în ultimii ani a căpătat mai multe drepturi de codecizie, o mare parte din influenţa sa este compusă din "soft power”. Iar cine reclamă pentru sine superioritate morală şi foloseşte lupta pentru valorile europene şi democraţie pe post de armă politică, acela trebuie să fie intangibil. O conduită ireproşabilă este baza influenţei exercitate de Parlamentul European. Iar atunci când autocraţii şi populiştii de dreapta pot arăta cu degetul spre eurodeputaţi, distrându-se pe seama scandalurilor în care sunt implicaţi, atunci multe s-au dus deja pe apa sâmbetei.

Noile reguli anticorupţie sunt doar un pansament pe rană

Desigur, Parlamentul trebuie, prin noi reguli, să întărească supravegherea activităţii deputaţilor şi să ia măsuri împotriva corupţiei. Până acum, porţile au fost larg deschise, fiindcă nu au existat reglementări decât în cazul activităţilor de lobby desfăşurate de firme şi nu de ţări terţe. Ar mai fi tot felul de suspecţi de cercetat, începând cu Azerbaidjan, care s-a făcut remarcat printr-o afacere de corupţie în Consiliul Europei, şi terminând cu Rusia.

Dar astfel de decizii pot fi în cel mai bun caz de ajutor pentru evitarea repetării unor scandaluri asemănătoare. Ele nu pot readuce înapoi încrederea pierdută, nu pot vindeca rana. Mulţi eurodeputaţi sunt perfect conştienţi de asta. Când, săptămâna aceasta, Parlamentul European va conferi într-o şedinţă solemnă poporului ucrainean Premiul Saharov pentru curaj civic, mândria pentru propria instituţie şi pentru reputaţia sa vor fi ştirbite. Iar discursurile festive vor lăsa un gust neobişnuit de amar.