Decretele președintelui Iohannis uită ONG-uri importante

Preşedintele Klaus Iohannis a semnat luni, 5 decembrie, o serie de decrete de decorare prin care a conferit Ordinul „Meritul pentru Promovarea Drepturilor Omului şi Angajament Social“ în grad de Cavaler mai multor ONG-uri, cu ocazia Zilei Internaţionale a Voluntariatului. Printre acestea se numără Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer, Asociația Română de Terapii în Autism și ADHD, Asociația Învingătorii Sclerozei Multiple, Uniunea Națională a Organizațiilor Persoanelor Afectate de HIV. Toate sunt organizații non-guvernamentale care luptă pentru ajutorarea persoanelor cu boli foarte grave, unele incurabile. Gestul președintelui este de salutat. Administrația prezidențială a omis însă o serie de fundații care ar fi meritat să se afle pe lista decretelor semnate de șeful statului.

Un ONG în slujba copiilor bolnavi

Organizația Salvați Copiii a investit în ultimii 12 ani peste 8.500.000 de euro în aparatură de ultimă generație în toate județele țării pentru secțiile de neonatologie, terapie intensivă neonatală și secții de pediatrie. Până în 2025, Salvați Copiii va investi 30 de milioane de euro pentru transformarea Spitalului Marie Curie din București într-un campus medical după modelul statelor vestice cu secții de oncologie pediatrică, hematologie, radioterapie pediatrică, săli de operație și ATI.

România rămâne pe primul loc în Uniunea Europeană la rata mortalității infantile, cu 5,6 decese la mia de nou născuți, potrivit datelor furnizate de Organizația Salvați Copiii. Multe din decese ar putea fi prevenite prin accesul mamelor la serviciile medicale specializate și prin dotarea maternităților cu aparatură medicală performantă.

Potrivit aceleiași surse, pentru îngrijirea neonatală în spitale sunt asigurate doar 300 de locuri la terapia intensivă, în timp ce necesarul este dublu. Aproximativ 400 de cazuri noi de cancere pediatrice sunt diagnosticate în fiecare an, rata de supraviețuire fiind cu 10% mai mică decât media Europei de Vest.

Deși românii apreciază în număr mare activitatea organizațiilor non-guvernamentale, puțini redirecționează către acestea 2% din impozitul pe venit datorat statului, posibilitate prevăzută de legislația în vigoare. La fel stau lucrurile și în cazul companiilor, care pot investi 20% din impozitul pe profit către ONG-uri prin încheierea unor contracte de sponsorizare. Din păcate, în multe cazuri companiile sponsorizează fundații sau asociații fantomă al căror obiect de activitate este înscris doar în registre. 

Cât de bine cunoaște președintele Iohhanis problemele romilor?

Fundația Agenția de Dezvoltare Comunitară „Împreună“ gestionează o bună parte a problemelor cu care se confrună populația de etnie romă, care este mult mai numeroasă decât arată datele parțiale ale recensământului din acest an. Sociologii estimează că doar o treime, adică aproximativ 600.000 de persoane, au declarat că sunt de etnie romă. Teama de discriminare, de a nu fi angajați la un loc de muncă sau de a fi primii pe listă atunci când firmele fac concedieri îi determină pe romi să-și ascundă apartenența.

Statisticile arată că absenteismul în rândul copiilor romi între 7 și 11 ani este de peste 40%. Referindu-se la această realitate dramatică, directorul executiv al Fundației „Împreună“, Gelu Duminică, a spus într-un interviu pentru Deutsche Welle că fundația „lucrează cu profesorii în mod direct pentru a contribui la formarea profesională continuă“ și că dascălilor „le sunt oferite materiale cu care să lucreze la clasă, pentru că nu avem numai rasiști, ci și foarte mulți profesori care nu știu cum să lucreze cu copiii romi“.

Politicile publice pentru incluziunea romilor sunt mult prea firave. În timp ce meseriile tradiționale nu mai au căutare și multe din familii trăiesc din alocațiile pentru copii, măsurile Guvernului pentru îmbunătățirea condițiilor de viață sunt de cele mai multe ori sortite eșecului. Sinecurile oferite clientelei politice țin locul, și nu de azi de ieri, angajării unor cunoscători ai tradiției și mentalității acestei etnii.

În aprilie anul acesta, cu ocazia unei dezbateri de Ziua Internațională a Romilor, președintele Agenției Naționale pentru Romi, Iulian Paraschiv, a spus că „populația majoritară știe foarte puține lucruri despre minoritatea romă“ și că ceea ce cunoaște „de cele mai multe ori are sens negativ: romii nu vor să muncească, nu își trimit copiii la școală, ne-au făcut de râs în Europa.“

Strategia Guvernului privind incluziunea cetățenilor români aparținând minorității rome pentru perioada 2022 – 2027 își propune „să contribuie la o mai bună coeziune socială prin oportunități egale oferite romilor în accesarea serviciilor publice: în educație, sănătate, locuire sau ocupare“.

Este de departe o viziune nerealistă, în condițiile în care ultimele sondaje arată că șapte din zece români nu au încredere în cetățenii de etnie romă. Campaniile de schimbare a prejudecăților și de conștientizare a acestora de către populația majoritară sunt asumate de organizații non-guvernamentale mult mai eficiente decât programele guvernamentale destinate etniei rome. Cum pot fi schimbate prejudecățile românilor față de romi? În ce condiții și prin ce strategii populația majoritară va ajunge să fie mai puțin conservatoare față de conaționalii lor? Răspunsul este unul pesimist în situația în care accesarea fondurilor europene este mult prea redusă.

Deși președintele Klaus Iohanis a vorbit în mai multe rânduri despre discriminarea romilor și suferințele acestora în timpul Holocaustului din cel de-al Doilea Război Mondial, nu am auzit să fi mers vreodată într-o comunitate romă pentru a vedea „pe viu“ problemele cu care se confruntă cea mai numeroasă populație minoritară din România.

„Meritul pentru Promovarea Drepturilor Omului și Angajament Social“ ar fi putut să fie recunoscut de administrația prezidențială și unor ONG-uri care fac eforturi susținute pentru incluziunea și diminuarea discriminării populației de etnie romă. Este vorba de aproximativ 1.500.000 de cetățeni ai României.