Opinie: De ce ne pleacă românii din țară? Nu doar de foame
9 octombrie 2024Nu cu mult timp în urmă, o afirmație nefericită a Elenei Lasconidespre românii care pleacă din țară a inflamat scena politică, presa și rețelele de socializare. Pe bună dreptate, mai ales că vorbim de o fostă jurnalistă cu o carieră de peste douăzeci de ani în mass-media. Primărița municipiului Câmpulung, președinte al USR și candidat la alegerile prezidențiale a spus la Antena3: „Sunt de bună credință, sunt muncitoare, mă înconjur de oameni buni, sunt loială, nu sunt o trădătoare și iubesc țara asta pentru că cel mai simplu lucru este să-ți iei un bilet și să pleci în altă parte“. Nu e prima oară când Lasconi se lasă mânată de demonul sincerității poluate de comandamentele baletului public, de autosuficiența majordomului ajuns împărat.
Reacția cea mai pertinentă și de bun simț a venit din partea Ramonei Strugariu, copreședinte REPER, care i-a explicat Elenei Lasconi, pe înțelesul unui copil de grădiniță, că milioanele de români „au plecat pentru că țara asta nu le-a putut oferi șansa de a crește profesional și oportunitatea de a trăi demn acasă. Au plecat să împânzească șantierele, câmpurile, dar și institutele de cercetare sau universitățile lumii cu la fel de multă deziluzie, teamă, regret, frustrare și furie“.
Ultimele sondaje și studii sociologice arată că aproape jumătate dintre tinerii între 14 și 35 de ani ar pleca din țară, fie temporar, fie la studii, fie definitiv. Potrivit Institutului Național de Statistică, în ultimii 10 ani părăsesc anual România în medie peste 115.000 de tineri. Nu doar salariile insuficiente îi îndeamnă spre țările occidentale, ci și educația și cultura care de 35 de ani au rămas a cincea roată la căruță, corupția endemică, nepotismul, clientelismul, birocrația, umilințele la locul de muncă, lipsa solidarității și a spiritului comunitar, hegemonia năravurilor comuniste într-o bună parte a societății.
Monopolul mistriei și al barosului
Pe lângă miile de medici care și-au găsit un loc de muncă în spitale din țările occidentale, milioane de meseriași au părăsit România. Fără a putea cuantifica, mulți dintre ei nu mai vor să se întoarcă acasă. Sunt cei care și-au asumat că „acasă“ e acolo unde nu doar că pot mânca o pâine mai albă, ci și că pâinea cea de toate zilele o cumpără de la o vânzătoare cu zâmbetul pe buze.
Așa se face că în condițiile în care meseriașii buni au plecat, dai cu tunul să găsești un zugrav, un instalator, un dulgher mai de doamne-ajută, care îți ia și pielea de pe tine. Monopolul mistriei și al barosului se exprimă în prețuri exorbitante și în lucrări de mântuială nefiscalizate.
Munca la negru e mană cerească și pentru bone, femei care îngrijesc bătrâni, femei care fac curățenie, cosași, apicultori, zarzavagii, florărese, ciobani, muncitori în construcții fără contract de muncă. Să nu-i uităm pe profesorii care dau meditații cu tarife usturătoare pentru părinți, două-trei ședințe pe zi a 150-200 de lei. La fel, bani nefiscalizați.
Spun toate astea în sprijinul afirmației că românilor nu le-a ajuns niciodată cuțitul la os, cum a fost, de pildă, cazul Germaniei după al Doilea Război Mondial, când germanii dădeau cărămizile din mână-n mână pentru a reconstrui orașele rase de pe fața pământului. Românii se „descurcă“, la fel cum s-au descurcat și în comunism. Politicienii știu bine lecția și întrețin, începând cu ei, descurcăreala. Guvernarea e autoguvernare, iar omul de rând e lăsat cu bună știință, chiar programatic, să-și ducă crucea. Cam aici suntem.
Propunerea primăriței municipiului Câmpulung
La finalul unui interviu pentru DW publicat recent, Elena Lasconi mi-a spus că în ultimul timp mulți locuitori ai municipiului Câmpulung s-au întors acasă. Am întrebat-o în ce condiții românii din diaspora s-ar întoarce în țară.
„Cel mai important lucru pentru români este acela de a reduce taxarea muncii. Suntem pe primul loc în Europa la sărăcie-n muncă. Funcția de președinte îmi va permite să mă folosesc de acele pârghii prin care fiecare salariat să rămână cu cinci sute de lei pe lună, prin reducerea taxării, tinerii până la 29 de ani să rămână cu o mie de lei pe lună, pentru că cea mai mare nevoie de bani o au tinerii, un părinte care este la primul copil, fie că e mamă, fie că e tată, să rămână cu o mie cinci sute de lei pe lună, de la al doilea copil cu încă cinci sute, de la al treilea cu încă cinci sute iar de la al patrulea nu se vor mai percepe taxe pe salariu“.
„Tot ce spuneți este foarte frumos, numai că e nevoie de bani. De unde bani?“
„Banii vor veni din tăierea cheltuielilor inutile, pentru că avem niște coloși, niște companii mari de stat care sunt mereu în pierdere. De asemenea, ca președinte, voi pleda pentru desființarea consiliilor județene, desființarea inspectoratelor școlare, pentru a da mai multă autonomie școlilor. Am putea să economisim cam 70 de miliarde de lei. În momentul acesta muncim jumătate de an pentru stat și doar jumătate de an pentru noi“.
Cu această ofertă fantezistă de candidat pentru Cotroceni, Elena Lasconi speră că va lua voturi. Mă tem că, în cazul de față, speranța nu moare ultima.