Interviu cu diplomatul moldovean Oleg Serebrian

DW: Aţi revenit recent în ţară, după ce v-aţi încheiat misiunea diplomatică în Franţa. Cum vedeţi situația în care se află acum Republica Moldova? Care sunt pericolele cele mai mari cu care se confruntă actualmente ţara? De cine și de ce ar trebui să ne fie frică?

Oleg Serebrian: Pericolele sunt multiple, pentru că noi suntem plasați între două zone destul de turbulente. Pe de o parte se află Europa de Sud-Est, care este o zonă destul de fragilă din punct de vedere al securității. Conflictele din Bosnia și Kosovo sunt stinse, dar ele pot fi reactivate foarte ușor și aceasta poate aduce la antrenarea în lanț a altor conflicte în această regiune. Pe de altă parte, Europa de Sud-Est este bântuită de o criză economică fără precedent. Cazul Greciei este elocvent în acest sens.

La est, lucrurile nu stau deloc mai simplu. Avem o vecinătate destul de problematică, cum ar fi Ucraina și spațiul Mării Negre, în general. Când vorbim de conflictul din estul sau sudul Ucrainei putem spune că este un conflict continuu novo-rus, care conține câteva dosare mai mici. Este vorba de Dombas, dar și cel al Crimeei, Transnistriei sau cel din Bugeac nu sunt fișiere separate, dar fac parte din același dosar de conflicte. De asemenea, a face o analiză sau a prognoza evoluția conflictului transnistrean este imposibil fără a-l pune în ecuație cu conflictele din alte zone de conflict din regiune.

Republica Moldova are două zone care pot creea probleme în viitorul chiar foarte apropiat. Pe de o parte Transnistria care, odată cu șubrezirea situației economice, devine tot mai nervoasă (mă refer la conducerea regiunii, bineînțeles). Pe de altă parte și în sud observăm mișcări care încă acum câțiva ani erau imposibile. Acesta cuprinde regiunea autonomă Gagauz-Yeri și Taraclia, dar și o parte din teritoriul ucrainean. În concepțiile unor „gânditori” ruși, această zonă poate deveni un nou nod conflictual. Mesajele care au venit în ultimul timp de la Comrat nu sunt deloc liniștitoare. Dacă e să punem cap la cap cu situația din sudul Ucrainei, noi nu putem respinge ideea creării unei noi republici separatiste.

Aș conchide prin a spune că sunt două preocupări majore pe care ar trebui să le aibă R. Moldova în momentul de față. În primul rând menținerea status quo-ului, a unei stări de liniște, de dialog cu Tiraspolul, și, pe de altă parte, menținerea integrității teritoriale în zona de sud a țării.

DW: Cunoaștem că Basarabia s-a aflat și se află de timp îndelungat sub influența rusă. Ce ar trebui să facem ca să scăpăm de ea? Opțiunea UE? Sau Uniunea Vamală este o soluție a situației geopolitice problematice în care se află Chișinăul?

Oleg Serebrian: Societatea moldovenească este foarte polarizată astăzi și a pune problema orientării geopolitice a R. Moldova nu este corect. Nu aceasta este primordial. Aceasta este una din erorile oamenilor noștri politici, care deseori în campanii electorale și în discursurile lor publice pun în primplan orientarea de politică externă a Chișinăului. Cred că noi avem mai întâi de rezolvat o serie de probleme sociale și politice interne. Noi nu vom putea niciodată să ne apropiem de Europa fără a soluționa situațiile precum combaterea corupției, asanarea situației în justiție sau îmbunătățirea domeniului social și economic al țării. Putem să avem retorica cea mai pro-europeană și anti-rusă posibil, dar fără traducerea în viață a ceea ce solicită Europa, noi nu ne vom mișca prea mult. Noi am văzut state în Europa care au avut o experienţă inversă. De exemplu, în Cehia și în Slovenia nu s-a vorbit prea mult despre integrarea europeană, în schimb s-a produs o reformă efectivă a societății, economiei și a politicului.

Nu știu dacă noi cândva ne vom putea îndepărta prea tare de Rusia și nici să nu ținem cont de prezența acesteia în zonă. Nu trebuie să uităm că avem și o comunitate rusă importantă în țară, pe care nu o putem neglija. Astfel, eu cred că discursul politic în R. Moldova ar trebui să fie unificator și tot mai puțin axat pe subiecte care conduc la divizarea societății. Cred că aceasta a fost una din greșelile care s-au făcut în Ucraina. De asemenea, trebuie să luăm în considerație că și Europa și-a luat o pauză. Europa de azi este preocupată de câteva dosare mult mai sensibile pentru ea decât extinderea. Acestea sunt spre exemplu criza financiară, problema Marii Britanii, problema migrației, ce a adus la tensiuni serioase între Paris și Roma. Deci e foarte clar că, în următorii 10-15 ani, un nou val de extindere nu se va produce.

În concluzie, mi se pare contraproductiv acest antagonism care a ajuns până la isterizare în țări precum R. Moldova sau Ucraina. El este nu doar inutil, dar și periculos, pentru că ceea ce avem la Bălți și în unele orașe din țară a demonstrat, luând în considerație alegerile locale din această vară, cât de periculoasă este exacerbarea acestui discurs dus până la extrem. Adică, pe de o parte, adepții unei apropieri de Moscova mai că nu cheamă la eliminarea fizică a celor ce optează pentru apropiere de România sau UE și, pe de altă parte, viceversa. Într-o societate ca a noastră, aflată la frontiera spațiilor geopolitice, e firesc să existe pro estici și pro vestici. Asemenea oameni există peste tot în Europa, dar ei au un discurs mult mai ponderat. Nu politica externă, ci cea internă trebuie să primeze în asemenea cazuri.

DW: E posibilă o nouă escaladare a conflictului din Transnistria sau apariția unui nou focar în altă regiune a țării? Putem miza pe NATO?

Oleg Serebrian: NATO are un rol important în menținerea securității în Europa, în primul rând a țărilor membre. Mai mult ca atât, am văzut o serie de operațiuni în ultimii 15 ani când această organizație s-a implicat în spații extra-atlantice. Totuși, în ce măsură se poate implica NATO într-un conflict ex-sovietic a arătat exemplul Georgiei. Cred că sunt naivi cei ce cred că NATO ar putea interveni în forță. De asemenea, ar fi și periculos să sperăm la un ajutor, pentru că aceasta ar însemna un nou război mondial, care va avea mult mai multe mijloace de distrugere în masă, cu mult mai sofisticate decât cele de acum 70 de ani.

Cazul Ucrainei, care este un jucător cheie în securitatea Europei, a demonstrat, o dată în plus, că marile puteri ca SUA, Germania, Franța, nu sunt gata să se confrunte direct militar cu Rusia. Este un scenariu apocaliptic. Noi nu am recupera Transnistria printr-un conflict americano-rus, care ar fi distrugător pentru întregul mapamond. Tocmai din acest sens, arma noastră este diplomatică. Acest război informațional, pe care l-am pierdut, în fața Rusiei, legat de Transnistria și sudul Basarabiei, a fost câștigat de mass-media rusești. Astfel, noi trebuie să ne axăm pe o contraofensivă în spațiul informațional și să dezamorsăm situațiile conflictuale din interiorul societății noastre. A avea suportul UE și SUA este esențial, dar fără a discuta cu Moscova, care deține chei importante, acest conflict nu va fi rezolvat.

DW: Criza din Grecia va afecta tendințele UE de extindere?

Oleg Serebrian: Sigur că da. Cel puțin președinția luxemburgheză a UE are două subiecte majore pe agenda sa. Cel mai important este stabilitatea financiară a Europei, iar a doua este subiectul migrației care preocupă, mai întâi de toate, Italia și Franța. În Luxemburg mi-au confirmat că subiectul Parteneriatului Estic este, actualmente, unul periferic.

Criza greacă pune un semn de întrebare pe întregul drum parcurs de UE până astăzi și modalitățile de integrare. Cred că tot mecanismul de integrare va suferi o revoluție sau Europa se va destrăma. Totuși ajungem la un moment pe care Edgar Morin îl numea „regândirea Europei”. Criza de la Atena, criza dintre Bruxelles și Londra, problemele de securitate din est care demonstrează slăbiciunea militară al UE.

Totuși, până la urmă, criza greacă ar putea fi benefică pentru UE. Ea poate sau să îngroape proiectul european sau să resusciteze ceva care a intrat deja într-o pană de gândire. Ceea ce este cert, aceasta va îndepărta perspectivele unor țări, precum R. Moldova și Ucraina, de a avea o garanție a accelerării spre UE. Ea trebuie să își clarifice structura și formatul, iar apoi să se gândească la viitoarele arii de extindere.

DW: Astăzi se duc negocieri pentru crearea unei noi alianțe la Chișinău. Totodată, mai mulți parteneri externi şi-au înghețat proiectele de finanțare în R. Moldova. Cum vedeți ieșirea din această situaţie?

Oleg Serebrian: Singura ieșire din criza politică de la Chișinău este încheierea grabnică a unei alianțe majoritare. Se prefigurează o alianță tripartită care a fost confirmată de cetățenii noștri. Alegerile locale recente demonstrează încă un entuziasm pro-european. Ar fi păcat ca acest optimism al populației să sufere o nouă dezamăgire.

Importantă este nu numai crearea unei coaliții, ci și punerea la locul potrivit a oamenilor potriviți. Cu toate acestea, nu putem scoate și criteriul politic. E o iluzie când cineva susține că trebuie aleși oamenii nu pe criterii politice, ci meritocratice. Eu cred că aceste partide au în interiorul lor oameni cu calități necesare pentru a fi un bun manager. Pe lângă aceasta ar trebui să fie puși în funcție oameni integri, pentru că nu doar calitățile profesionale sunt importante, ci și cele morale. La noi sunt buni profesioniști, dar ei s-au „pătat” de-a lungul carierei lor. Deci, în funcțiile cheie, dar și în discuțiile noastre viitoare cu partenerii externi, este nevoie de oameni integri și de înlăturarea unor oameni asupra cărora planează un semn de întrebare.

Cu toate că optimismul liderilor politici sugerează crearea unui noi guvern până la sfârșitul acestei luni, eu rămân mai rezervat. Eu cred că această coaliție va fi creată pentru că e sinucigaș să nu o faci. Alegerile parlamentare anticipate nu ar fi deloc sinonime cu alegerile locale din vara aceasta. Astfel, am temei să cred că aceasta se va întâmpla până la mijlocul lunii august. Din păcate, fiecare zi are un cost moral și de imagine pentru R. Moldova, care din elevul exemplar s-a transformat într-un elev pus sub semnul întrebării de partenerii noștri. Pierderea credibilității se face ușor, iar obținerea acesteia se face foarte greu. Ne va trebui ani întregi ca să recuperăm ceea ce am pierdut.