O soluţie pentru deblocarea situaţiei din Justiţie

După demisia ministrului Mona Pivniceru, ne găsim dintr-o dată într-o situaţie mult mai favorabilă. Premierul Victor Ponta, care a preluat ca interimar atribuţiile de ministru al Justiţiei este, cu certitudine, cel mai bine plasat pentru a lua decizii curajoase într-un domeniu guvernat de cele mai furtunoase pasiuni politice. Mona Pivniceru nu avea autoritatea necesară pentru a înfrunta aşteptările militanţilor USL şi a rămas, de aceea, legată prea strâns de un mandat politic anti-prezidenţial. În plus, fosta deţinătoare a portofoliului se găsea într-o relaţie fără orizont cu Viviane Reding, comisarul european care administrează domeniul justiţiei. Încorsetată prea strâns de mandatul primit şi lipsită de persuasiunea necesară în faţa circumspecţiilor de la Bruxelles, Mona Pivniceru se găsea în situaţia de a nu-şi mai putea exercita mandatul. Am putea interpreta de aceea numirea Monei Pivniceru la Curtea Constituţională ca pe o ieşire onorabilă din impas.

De altfel, cel care a asumat cea mai înaltă responsabilitate cu privire la problemele din Justiţie, este chiar şeful Guvernului, nu doar prin poziţia sa constituţională, ci poate mai ales prin angajamentele luate în faţa Comisiei Europene. De aceea era firesc ca, în cele din urmă, primul ministru Victor Ponta să preia misiunea de a rezolva criza procurorilor. El s-a angajat să rezolve onorabil această problemă şi prin pactul de coabitare în care se face o trimitere expresă la numirea unor procurori exigenţi în fruntea parchetelor.

Victor Ponta riscă, e adevărat, să-i dezamăgească întrucâtva pe unii dintre simpatizanţii cei mai pasionaţi ai USL, dar el pare să fie perfect conştient de acest lucru. Dacă USL ar fi găsit până acum doi procurori cu faimă de incoruptibili care să nu se fi bucurat în trecut de favorurile prezidenţiale, ar fi fost mai uşor, dar în situaţia de faţă va trebui pesemne să accepte un compromis. Preşedintele Băsescu joacă încă un rol în politica României şi în ciuda conduitei sale dizgraţioase, care se apropie asimptotic de borna ne-constituţionalităţii, el ştie să întreţină “alianţa” cu Comisia de la Bruxelles. Preşedintele are întotdeauna grijă ca în subiecte delicate, cum este şi acesta al conducerii DNA, să fie perfect acoperit de punctele de vedere ale Comisiei. Este una din sursele puterii sale, care nu au fost mereu bine înţelese la Bucureşti.

De aceea, o politică înţeleaptă trebuie să ştie să despartă patima politică neînfrânată a preşedintelui de anumite opinii ale sale aflate în acord cu Comisia Europeană.

Începutul este încurajator. Premierul Victor Ponta a anunţat că se va întâlni luni cu preşedintele Traian Băsescu şi marţi cu secţia de procurori din CSM. După luni întregi de ezitări şi tatonări, el nu mai are nevoie de prea mult timp pentru a lua o decizie. A devenit prea clar că, peste fractura politică, care a blocat până acum procesul, se suprapune ceva mult mai grav şi anume, o precaritate a resurselor umane care îl obligă pe primul ministru să-şi restrângă foarte mult căutările.