1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

O "melodramă" cu efect scontat, dar cu final deschis

Rodica Binder25 iunie 2012

Presa occidentală continuă să tematizeze cazul fostului premier social-democrat Adrian Năstase, soarta tovarăşilor săi de partid şi starea de sănătate a democraţiei româneşti.

https://p.dw.com/p/15Ku9
Imagine: Fotolia/Tiero

La social-democraţii români scandalurile se ţin lanţ, subtitra la finele săptămînii NEUE ZÜRCHER ZEITUNG articolul intitulat Partidul de guvernămînt al României – în mocirlă. Condamnarea ex-premierului Adrian Năstase pentru corupţie precum şi scandalul de plagiat al actualului premier Victor Ponta pun într-o foarte proastă lumină Partidul Social-Democrat, află cititorii cotidianului elveţian din cuprinsul relatării bine documentate.

Dar, situaţia din România continuă să stîrnească interesul marilor ziare germane şi la acest început de săptămînă. FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG publică, sub semnătura lui Karl-Peter Schwarz, un nou articol despre nefericita „saga” a aceloraşi social-democraţi, referindu-se de astă dată la cazul lui Adrian Năstase şi la tentativa sa de sinucidere după aflarea sentinţei definitive de condamnare la doi ani cu executare.

Ziaristul german, excelent cunoscător al realităţii româneşti, pare a se fi inspirat, atunci cînd a optat pentru titlul articolului său, din declaraţia făcută de europarlamentarul conservator şi fostul ministru român de justiţie Monica Macovei: ”Aceasta nu a fost o tentativă de sinucidere, aceasta a fost o telenovelă”.

Karl-Peter Schwarz analizează situaţia la rece şi la obiect, deşi lasă să se întrevadă în cele petrecute o melodramă. În subtitlu, citarea întrebării, dacă nu cumva fostul prim ministru şi-a regizat sinuciderea, are rezonanţe aproape retorice, fiindcă detonaţia unui pistol precum cel cu care Adrian Năstase a încercat să-şi ia singur viaţa se poate auzi de la doi kilometri, dacă nu s-a recurs la un amortizor. Or, deşi revolverul nu avea amortizor totuşi zgomotul glontelui ieşit pe ţeavă nu s-a auzit.

Karl-Peter Schwarz schiţează şi scenografia melodramei: vila luxoasă a ex-premierului social-democrat, colecţiile sale de artă, răspîndirea veştii de condamnare a acestuia la doi ani închisoare, mediatizarea instantanee a evenimentului prin strîngerea ziariştilor şi a carelor de televiziune în jurul scenei. Condamnarea pentru corupţie cu executarea pedepsei a unui fost prim ministru a constituit o premieră în istoria post-ceauşistă a României. O premieră însă a fost şi tentativa de sinucidere a ex-premieurlui condamnat, analizată copios de bloggerii români, deloc singurii care au depistat şi evidenţiat inadvertenţele ce ar consolida ipoteza unei înscenări bine puse la punct a unui act care, în mentalitatea colectivă, trece îndeobşte drept „disperat” şi „necugetat”.

Fiindcă iată - o cerere de suspendare a sentinţei din motive de sănătate a ex-premierului „rescapat” a şi fost înaintată de avocaţii acestuia. Şi, mai mult decît atît: ministrul de interne l-ar fi sunat personal pe Năstase înainte de arestare spre a afla în ce fel doreşte condamnatul să fie transferat la închisoare. Motiv suficient de întemeiat pentru ca Monica Macovei să ceară demiterea actualului deţinător al portofoliului justiţiei.

Detaliile melodramei, luate în parte şi puse laolaltă, dezvăluie o strînsă reţea a cîrdăşiilor: Năstase nu a fost transportat la spitalul închisorii, altminteri bine echipat, ci în clinica preferată a tovarăşilor săi de partid. Şi, colac peste pupăză, medicul care l-a luat în grijă pe „rănit”, doctorul Şerban Brădişteanu, ar fi delapidat milioane în cursul operaţiunilor de modernizare a clinicii, fiind sub acuzare. Lanţul „privilegiilor” de care a avut imediat parte Năstase pare interminabil şi este de-a dreptul siderant pentru cititorul occidental obişnuit cu o corectă respectare a legislaţiei în vigoare într-un stat de drept. Şi anume că, potrivit legislaţiei româneşti, un arestat nu poate fi vizitat decît de avocaţii proprii şi de aparţinătorii acestuia, dar numai cu autorizaţia directorului penitenciarului. Or, la patul ex-premierului s-au perindat prieteni de partid proeminenţi între care şi actualul prim ministru Victor Ponta.

Numai că, într-o lume cu susul în jos, cei care solicită respectarea legii devin ei înşişi suspecţi şi condamnabili. Aşa se face că după ce Monica Macovei a opinat în blogg-ul ei personal că ministrul român al justiţiei ar trebui să explice de ce tolerează o încălcare a legii, s-a pomenit ea însăşi acuzată de senatorul social-democrat Dan Şova de „instigare la ură”. Acelaşi demnitar crede că ministrul de interne s-a comportat uman în timp ce doamna Macovei, fost ministru al justiţiei s-ar comporta dezonorant şi inuman.

Impresia generală, deduce ziaristul german, este că toată clasa politică se află sub şoc după ce tocmai cel care părea intangibil a fost deferit justiţiei. Este amintit în finalul articolului şi faptul că pentru Comisia UE, reformele în domeniul justiţiei şi combaterea corupţiei, condamnarea în mod real a politicienilor care s-au făcut vinovaţi de acest delict, constituie proba unui examen de maturitate a României în materie de stat de drept. Ce nu se ştie încă este dacă în executarea sentinţei, Adrian Năstase, fostul prim-ministru va fi tratat la fel ca oricare alt infractor.

După lectura articolului lui Karl-Peter Schwarz, un cititor cinic ar putea fi tentat să exclame: „quod licet Iovi non licet bovi”. Sau „cîinii latră, caravana trece”.