O armă pașnică a democrației

În dimineața zilei de 21 aprilie 1967, tancurile au ocupat centrul Atenei. Această zi a intrat în istorie drept ziua puciului ofițerilor. O trupă de lideri militari trădători în jurul colonelului Papadopoulos a preluat puterea cu forța în regatul elen și a impus o dictatură de șapte ani. Puciștilor le-a fost teamă de alegerile care urmau să aibă loc, organizate de Partidul Centrului în lupta pentru putere cu regele Greciei. În ziua puciului, mii de susținători ai opoziției de stânga au fost arestați iar regele a fugit în exil.

Viața de zi cu zi a grecilor, locuitorii țării unde a fost inventată democrația, a devenit brusc dominată de cenzură, supraveghere, frică. Singurele surse independente de informații pentru poporul elen asuprit deveniseră posturile de radio străine: mai întâi BBC, Radio France sau Radio București. 

Ora Deutsche Welle

Postul Deutsche Welle era atunci mai puțin cunoscut. La momentul puciului, postul de radio german putea fi deja ascultat de trei ani pe unde scurte. Programul pornit în 1964 a încercat mai întâi să nu se amestece în politica internă a Greciei. În 1969, noul președinte-director general al DW Walter Steigner a luat însă o altă decizie, alături de un grup de jurnaliști eleni dedicați iar programul în limba greacă de la DW a început să critice regimul de la Atena. Deutsche Welle s-a alăturat astfel în mod clar celor care luptau pentru democrație și libertate în Grecia.

Experimentul politico-mediatic destinat publicului elen este unul de succes. "Vocea libertății", venită din Germania, țară hulită după al Doilea Război Mondial, reușește să-i captiveze pe ascultătorii greci, în ciuda interdicțiilor de ascultare decise de dictatura din fruntea țării. "Eram doar un băiat tânăr pe atunci", își amintește azi iubitul cântăreț grec Lakis Lazopoulos. "Toți vecinii se tundeau atunci la un frizer bătrân care lucra acasă în locuința sa. Într-o seară m-am dus și eu la tuns. Dar bătrânul m-a trimis înapoi, mi-a zis că nu mă poate tunde, că tocmai ascultă Deutsche Welle. Dar ce este Deutsche Welle?, am întrebat eu. Deutsche Welle este postul care ne spune adevărul, mi-a răspuns el scurt." Lazopoulos a înțeles în acea seară că Grecia era sub conducerea dictaturii coloneilor. De atunci, a început și el să pornească radioul în fiecare seară la ora 21.40 pe frecvența DW, pentru a asculta programul în limba greacă. La fel ca alți trei milioane de greci.

Cuvinte clare pe unde scurte

Redacția elenă a relatat cuprinzător despre activitatea rezistenței grecești create în afara țării. Oamenii au aflat astfel în premieră despre soarta luptătorilor din rezistența elenă: despre tortură și arestări. Cu ajutorul unei rețele ample de informatori, redacția greacă a DW a adunat și transmis toate informațiile pe care dictatura greacă încerca să le cenzureze. Nu a fost ușor. Redactorii eleni de la DW se străduiau să facă echilibristică între dreptul grecilor la liberă informare și interesele politico-economice ale Germaniei în Grecia.

Spre deosebire de formulările neutre de la BBC, comentariile aprinse de la Deutsche Welle i-au însuflețit pe ascultătorii greci și au fost un spin în ochiul juntei militare de la Atena: "Am ascultat timp de doi ani, seară de seară, cun soția și copiii, la Zatouna, locul unde am fost izolat, și îmi amintesc și azi cât de tare ne-a întărit programul elen al DW în determinare și simț moral", își amintește renumitul compozitor Mikis Theodorakis. "Există o legătură între Grecia și Germania iar centrul de atunci al acestei legături a fost Deutsche Welle." Postul german a devenit astfel o armă pașnică a democrației. Una prin care Germania a făcut atunci o investiție morală, politică și umană în Grecia, după amintirile sumbre din cel de-al Doilea Război Mondial.

O instanță durabilă

În iulie 1974, regimul de la Atena s-a prăbușit, după un puci eșuat la Nicosia, prin care s-a încercat reunificarea Greciei cu Ciprul. Democrația a revenit atunci în Grecia. Iar când membrii redacției elene au revenit după șapte ani în țara lor, taximetriștii de la aeroport nici nu au vrut să le ia bani pentru curse, pentru a le mulțumi pentru rolul jucat prin transmisiile lor de la Köln, orașul unde se afla atunci sediul DW.

Karolos Papoulias lucra pe atunci în redacția elenă și a devenit ulterior președinte al Greciei. "Această emisiune a reprezentat pentru poporul grec un simbol istoric al luptei pentru democrație și drepturile omului", descrie el azi rolul de atunci al DW. Numele "Deutsche Welle" i-ar afecta și azi chiar pe grecii care încă nu se născuseră în perioada dictaturii.

O poveste care până în ziua de azi nu și-a pierdut puterea simbolică. Chiar la cele mai mici semne ale îngrădirii libertăților civice, se face trimitere la această veche instanță. Când în urmă cu câteva luni guvernul Tsipras a dat publicității informații prin care încerca să înfrumusețeze situația grea din țară, un portal de Internet bine văzut în Grecia a publicat un articol critic, cu următorul titlu relevant: "Vremea Deutsche Welle revine".

Autor: Spiros Moskovou