Nou-vechii nomenclaturişti ai României

Pe moment România stă excelent. Are un guvern. Ce dacă e pesedist. Ce dacă e fantomă. Ce dacă executivul nu mai e de mult legitim. Ce dacă nu mai are majoritate parlamentară şi nu e validat de Parlament. Ce dacă premierul semianalfabet evită forul legislativ cu mai multă aplicaţie şi isteţime decât dracul tămâia. Ce dacă, fapt fără precedent în istoria multimilenară a spaţiului carpato-danubiano-pontic, conducerea acestui teritoriu e alcătuită nu doar din incompetenţi, ci şi din trădători ai partidului lor de buzunar zis ALDE, el însuşi o formaţiune a trădării perpetue.  

Ce dacă locul de şef al Senatului al maestrului iloialităţilor şi indifelităţilor, traducând de multe decenii interesele poporului a ajuns să fie ocupat de un răsfăţat al nomenclaturii şi poliţiei politice ceauşiste, un fost securist, potrivit unor foşti securişti, ajuns şi alintatul regimurilor postcomuniste. Nu pare să intereseze multă lume că acest securisto-traseist a parvenit la poziţia numărului doi în stat.

Anesteziaţi, poate, de lehamitea partidelor din opoziţie evitând preluarea puterii cu aceeaşi sârguinţă cu care coafura de pavian îi ocoleşte cu talent pe reprezentanţii aleşi ai naţiunii de la Casa Poporului, românii reacţionează placid la aceste anomalii ale unui stat pe cale de a eşua. Puţini manifestă oarecare iritare. Mulţi afişează un amuzament amar. Şi, ca şi partidele care afirmă că ar vrea să scape ţara de ciuma roşie, dar nu ridică nici un deget ca să-şi pună în aplicare prezumtivele intenţii bune, cetăţenii întorc capul scârbiţi şi-şi văd de treburile lor. Sau, precum moldovencele pe care le-am întâlnit zilele trecute în Peloponez, la Patras, emigrează, obidiţi, unde-i duce paşaportul.

Există, ce-i drept, şi alt soi de români. Sunt norocoşii care, promovaţi de PSD, stau câteva luni în câte-un post înalt, de preferinţă european, pe care nu l-au meritat, în care nu muncesc nici o secundă, dar pentru care încasează lunar zeci de mii de euro. Iar apoi pensii exorbitante.

Românii au a-i mulţumi liderului principalului grup politic din Parlamentul European, Manfred Weber. Creştin-socialul german a cerut guvernului Dăncilă să renunțe la nominalizarea lui Ioan Mircea Pașcu, alt răsfăţat al regimului comunist şi al celor postcomuniste, drept comisar interimar la Bruxelles. Cine e Ioan Mircea Paşcu? Nu (prea) ştim cu adevărat. Ştim că PSD e un PCR nereformat.

Mai ştim doar că e un fost bursier şi student în Occident în timpul lui Nicolae Ceauşescu. Ceea ce e dintotdeauna edificator. Apoi s-a-nvrednicit să fie ministru al apărării, fost vicepreşedinte al Parlamentului European, abonat al multor posturi grase de şef la varii "comitete şi comiţii” etc, etc.

Varii indicii (şi mărturii ale unor foşti agenţi) îl scot în evidenţă ca probabil cadru de nădejde ale securităţii comuniste. Dăncilă s-a conformat. Nu l-a nominalizat pe nomenclaturistul pesedist şi probabil ex-securist Ioan Mircea Paşcu. I se pare, pesemne, că din anii 70 încoace omul şi-a făcut totuşi plinul. Cine nu şi l-a făcut şi trebuia răsplătit? Avem destui. Şi destule. Aşa că, ce se vezi. De vreme ce naţiunea şi opoziţia politică nu se arată excesiv de indignate de perpetuarea "Cotcodăncilei” la cârmă şi nu se înghesuie s-o dea jos, madam premier a mai făcut una lată.  A insistat asupra Rovanei Plumb, pupila lui Liviu Dragnea, în funcţia de reprezentantă a României în Comisia Europeană.

O fi stând România excelent. Dar ce prăbuşire, susţinută de Dan Mihalache, ale cărui state de plată ca fost pesedist, ex-uselist şi consilier al premierului infractor Adrian Năstase (înainte de a deveni sfetnicul lui K.W. Iohannis) l-au îndrituit pesemne să ajungă-n cărţi pentru postul de longeviv ambasador la Londra. Ce regres, de vreme ce  Ioan Mircea Paşcu era, sau părea să fie, în ciuda bubelor şi stelelor lui verzi, un om cu oarecare carte. Or, deşi Mihalache susţine numirea fostei sale colege din camarila lui Adrian Năstase în C.E., până acum nimeni n-a putut indica vreo arie în care pupila lui Dragnea, una din mai multe ale liderului României pesedizate şi cleptocratizate, să fie realmente competentă. O excepţie ar putea fi “oţia”, de vreme ce Rovana Plumb "a plătit, din pensia de 400 euro a soțului, rate lunare de 4.000 euro", după cum scria recent Newsweek.ro. Care preciza că "Parlamentarul PSD, numărul unu pe listele pentru europarlamentare, nu are bani în conturi, în schimb achită rate la un credit de 800.000 euro, stă într-o vilă de 700 metri...și face donații la PSD".

Întrucât Plumb se pricepe să multiplice bani imposibil de justificat într-atât, încât pare a întrece până şi abilitatea înmulţirii mesianice a pâinilor şi peştilor, sosia lui Ana Pauker "merită", ca fiinţă miraculoasă, un post de comisar european. Brava guvern, că ai stăruit să compromiţi nu numai imaginea României, ci şi pe a Comisiei Europene şi pe a şefei ei viitoare, von der Leyen, cu această mirifică numire a unei dregătoare pesediste. Rămâne de văzut cum se vor compromite şi parlamentarii Europei, validând această halucinantă ridicare continentală pe scut. Şi mai rămâne ceva de văzut. Când se vor ridica în fine românii şi parlamentarii lor, să ceară imperativ să se facă lumină în bezna de la conducerea ţării? Chiar nu se poate nici la trei decenii de la revoluţie fără o nomenclatură peceristă?