Norvegia, duelul ideologic şi comunitatea serviciilor secrete germane

Mai nou, unii publicişti tind să atribuie, parţial sau integral, responsabilitatea pentru actele demente ale extremistului norvegian celor care, în trecut, i-ar fi oferit lui Breivik muniţie ideologică, nerespectând destul de scrupulos preceptele corectitudinii politice.

Faptele dezaxatului scandinav sunt analizate de vechi militanţi antisionişti prin grila islamofobiei sale, opţiunile doctrinare ale extremistului fiind puse în relaţie, în mod abuziv, cu alţi prezumtivi islamofobi, şi evident, cu statul evreu şi presupuşii susţinători ai acestuia.

Din această operaţiune doar în aparenţă complicată se ajunge ca, odată în plus, vina pentru ce s-a întâmplat să se atribuie, dacă nu evreilor în genere, cel puţin statului evreu, respectiv guvernului său de dreapta şi celor percepuţi, pe drept sau pe nedrept, ca fiind susţinătorii săi interni şi externi. Între cei din urmă se numără, se ştie, în special conservatorii americani, care deţin majoritatea în Congresul SUA.

De aici şi până la arbitrariul punerii semnului de egalitate între asasinul norvegian, Israel şi America nu mai e decât un pas. Pe care, luaţi de apele emoţiilor sau angrenaţi în continuare în focul luptei ideologice cu neoconservatorismul, unii publicişti de stânga înclină să-l facă.

În răstimp, serviciile de securitate au o misiune mai grea. Şi anume să identifice soluţiile optime de evitare a unor masacre de genul celor săvârşite de Breivik.

Ministrul federal de interne, Hans-Peter Friedrich, diversele poliţii germane şi serviciul de contraspionaj intern al Republicii au intrat într-o intensă activitate de evaluare şi transpunere a învăţămintelor ce-ar trebui extrase din baia de sânge săvârşită în Norvegia.

În colimator au reintrat, mai mult decât oricând, formaţiunile de extremă dreapta, şi mai cu seamă principala grupare neonazistă din Germania, NPD. Breivik, asasinul norvegian pare să fi avut contacte cu unii activişti ai acestui partid.

Periodic, partidele germane se pronunţă în favoarea scoaterii lui în afara legii, deşi Curtea Constituţională a blocat acum câţiva ani acest demers, cerând îndepărtarea din NPD a informatorilor serviciilor secrete.

Îngrijorare i-a provocat ministrului german de interne în special o organizaţie extremistă de dreapta auto-intitulată „autonomii naţionalişti“, care dispune de circa o mie de membri dispuşi să recurgă la violenţe.

Alţi oameni politici au solicitat imperativ reintroducerea, în Germania, a stocării preventive a datelor culese prin interceptarea comunicaţiilor electronice. Ministrul german al justiţiei, Sabine Leutheuser Schnarrenberger, a respins în repate rânduri această revendicare, ca fiind, în opinia ei, prea puţin conformă cu un stat de drept, liberal şi democratic.

Nu puţini politicieni şi experţi au propus cenzurarea mai severă a internetului. Varii ofiţeri de poliţie au cerut instituirea a ceea ce au numit „butonul de alarmă al internetului”, un dispozitiv care să-i alerteze automat ori de câte ori se lansează în reţea utilizatorii de ideologie extremistă.

Autor: Petre Iancu
Redactor: Medana Weident