Norman Manea: E un război în tradiția nefastă a urii

Norman Manea, ale cărui cărți sunt publicate la Editura Polirom, este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori de limbă română, profesor de literatură europeană şi ”writer in residence” la Bard College din statul american New York. A primit în 1992 Bursa Guggenheim şi Premiul MacArthur (”Nobelul american”).

În 1993, Biblioteca Naţională din New York l-a sărbătorit cu prilejul acordării distincţiei ”Literary Lion”. În 2002, i s-a decernat Premiul internaţional de literatură Nonino pentru ”Opera omnia”, iar în 2006 Premiul Medicis Etranger pentru ”Întoarcerea huliganului”. Tot în 2006, a fost distins cu Meritul Cultural în grad de comandor de către preşedintele României şi a fost ales membru al Academiei de Arte din Berlin. În 2010, guvernul francez i-a acordat titlul şi medalia de Comandor al Ordinului Artelor şi Literelor.

Citește povestea lui Norman Manea, de la exilul în Transnistria la America lui McTrump

Norman Manea, cum priviți noul război din Israel? Ce înseamnă el, în ecuația lumii?

O aberație sângeroasă pentru care nu eram pregătit, deși biografia mea și a celor că mine ar fi trebuit să mă pregătească la orice.

Este un război în tradiția nefastă a urii și a vastului repertoriu ucigaș. Antecedentele istorice reînvie coșmarul de care e în stare ființa umană. Războiul din Israel este expresia tensiunii explozive în care clocotește ura și care ar putea duce la un cataclism universal.

Cum ați trăit știrile din Israel? Sunteți în SUA, țară care a trecut prin tragedia din 11 septembrie.

Știrile și imaginile care au venit din Israel au adus cu ele memoria pogromurilor trăite de bunicii și străbunicii noștri, experiența copilului care eram atunci când am fost aruncat peste Nistru în iadul deportării.

Barbaria, lipsa elementarei umanități cu care Hamas a decapitat și ucis bebeluși și bătrâni echivalează cu metodele naziste utilizate în Holocaust, amintind cele mai negre perioade ale destinului evreiesc.

Personal, am trăit aceste zile cu groaza confuziei manipulate de instigatori. Mi s-a părut semnificativ felul în care studenții de la Harvard participanți la scrisoarea de condamnare a Israelului se luptă să se retragă de la declarația inflamantă, atunci când mai mulle business-uri titan au cerut lista semnăturilor/participanților în vederea listei negre la viitoarele angajări.

La fel ca în multe părți ale lumii, politicienii de la putere din Israel au alunecat spre guvernări mai populiste, cu accente nedemocratice, cum au arătat protestele civice din ultimele luni din Israel. Cum vedeți ascensiunea acestor regimuri, care sunt condițiile lor de posibilitate, sociale, politice? Unde credeți că a pierdut democrația controlul? Ce îi iese mai bine unui regim autoritar, autocratic, iliberal, sunt multe nume acum cu care desemnăm democrația pervertită.

Devastatoarea zi de 7 octombrie a fost o lecție, o demonstrație a prețului pe care îl plătesc guvernările populiste, alunecările nedemocratice.

Situația politică, geografică și istorică specială cu care se confruntă Israelul, această țară mică și complicată în care distanța între granițele Est-Vest se poate parcurge în două ore, ar putea sluji drept avertisment idealului infantil al armoniei universale.

Hamas ține prizonieri nu numai israelienii răpiți, ci și palestinienii din Gaza, cărora li se cere să rămână în zona cea mai periculoasă, martiri (răsplătiți în cer cu o mie de virgine). Viața nu are valoare în încrâncenata lupta politică pentru putere.

Norman Manea, care este soluția individuală atunci când istoria de afară e rea, potrivnică? Se poate să ne salvăm individual, se poate să menținem o masă critică în societate?

Atunci când istoria personală se intersectează cu ISTORIA într-un moment incendiar care nu poate fi stăpânit, nu mai lasă prea multe speranțe de salvare. Soluția personală se află la voia întâmplării și nu poate fi aproximată.

Personal port amintirea tragediilor anterioare care au revenit acum cu intensitate scurtcircuitând dramatic actualele evenimente. Încerc să accept ostilitatea destinului. Cred însă că abandonarea conspirațiilor populiste și a fanteziilor mesianice, ca și încercarea de a face un onest pas spre introspecție și spre o reală înțelegere a idealurilor democratice și umaniste, ar putea îndrepta lumea către o dorită, dar totdeauna relativă pace, o relativă armonie în lume, o acceptare, dacă nu iubire, a vecinului.

Citiți interviul pe Spotmedia.ro.