Nobel oblige

Cei mai verzi dintre observatorii avizaţi sau amatori ai scenei politice globale înclină să creadă că în vizorul juriului Nobel a stat viitorul climei.

Între 7 şi 18 decembrie se desfăşoară Conferinţa de la Copenhaga. Până vineri dimineaţă nu s-a prea pus bază pe prezenţa preşedintelui Statelor Unite la reuniunea ONU dedicată schimbărilor climatice; lucrurile arată oarecum altfel, acum, optimiştii speculând apropierea capitalei daneze de cea a Norvegiei, unde se decernează premiul Nobel, şi a datelor la care cele două evenimente sunt programate.

Tot dinspre tabăra ecologiştilor se aşteaptă ca Barack Obama să pună presiune pe Senat în vederea adoptării pachetului legislativ necesar reduceriii emisiilor de gaze până în anul 2020.

Speculaţiile pe marginea unei eventuale prezenţe a liderului american la Conferinţa de la Copenhaga sunt întreţinute şi de o aluzie a ministrului danez al Mediului.

Evident că o bună parte dintre consumatorii de actualitate au asociat decizia juriului Nobel de evoluţiile din Afghanistan. Discursul rostit la Cairo, unde şeful Casei Albe a vorbit despre sfârşitul ciocnirii civilizaţiilor, nu este suficient - dar a fost perceput în anumite cercuri drept un semnal către facţiunile moderate din lumea musulmană.

Afghanistanul este un subiect în plină derulare, iar pentru Obama, ocazia de a se plasa fie în tabăra celor care aleg traseele politic sigure, fie în cea a marilor oameni de stat care adoptă decizii deloc populare.

Rămânând în regiune: Iranul a promis transparenţă nucleară, anunţând că va permite inspectorilor ONU să privească în dosul porţilor închise.

În acelaşi context, Obama a fost cel care a decis renunţarea la scutul antirachetă, gest pe care mulţi adversari politici ai preşedintelui şi parteneri est-europeni ai Americii, l-au primit ca pe un concesie nepermisă făcută Rusiei.

Săptămâna aceasta, Obama aşteaptă, din partea secretarului de Stat Hillary Clinton, un raport privind evoluţia negocierilor israelo-arabe. Din nefericire, însă, la acest capitol, optimismul se mai lasă aşteptat; iar un premiu, fie el şi Nobelul pentru Pace, nu poate, singur, dezlega o ecuaţie atât de complicată.

Cum, de altfel, până la urmă, toată lista de motive aduse în discuţie pare, mai degrabă, o listă pe care, prin intermediul comitetului de la Oslo, planeta a depus-o spre rezolvare la registratura Casei Albe.

Să nu omitem, însă, motivaţia juriului Nobel în interpretarea dată de Saturday Night Live, unul dintre cele mai cunoscute showuri de televiziune din Statele Unite: Barack Obama a primit premiul pentru că nu este George W. Bush.

Autor: Cristian Stefanescu
Redactor: Petre Iancu