1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Multi cuminti si prea putini cu minte

Petre M. Iancu
6 aprilie 2020

Spitalizarea batranilor si liderilor nostri nu trebuie sa ne dea peste cap. De care e nevoie ca sa ne descurcam intr-un ocean de informatii rau procesate si de dezinformari. Si ca sa iesim optim dintr-o criza maxima.

https://p.dw.com/p/3aY3V
Großbritannien | Coronavirus | Ansprache Königin Elizabeth II.
Imagine: Getty Images/AFP/P. Ellis

In timp ce premierul ei infectat s-a vazut nevoit sa se interneze, continuand, totusi, sa conduca executivul de pe patul sau de spital, regina Marii Britanii s-a adresat pentru a treia oara in aproape sapte decenii, intr-un discurs pe teme curente, poporului ei. Caruia i-a cerut unitate, fermitate, disciplina, reamintindu-i marile virtuti, gratie carora a trecut cu bine de provocari enorme. Cum a fost cel de-al Doilea Razboi Mondial.  

In fapt, regina nu s-a adresat doar "celor ce stau acasa, protejandu-i astfel pe cei mai vulnerabili" si personalului sanitar si medical esential in aceasta criza, oameni carora le-a multumit cu o rara insufletire si cu un patos justificat, dar perfect temperat. Regina n-a vorbit doar Angliei si Regatului Unit. Ori in exclusivitate tarilor din Commonwealth. Ci lumii intregi, "oamenilor de toate credintele", reliefand, in finalul scurtei, dar puternicei ei alocutiuni, ca "provocarea actuala e diferita", pentru ca, "de aceasta data, suntem toti, impreuna", intr-un efort comun, "sustinut de stiinta si de empatia noastra instinctiva, care vrea sa tamaduiasca".

In praful, infectia, nedumeririle si sminteala in masa domnind in prezent, mesajul ei de solidaritate si hotarare in confruntarea cu raul acestei pandemii ar fi bine sa uneasca nu doar poporul britanic, ci intreaga Europa, Occidentul si, nu in ultimul rand, lumea. Una grav debusolata nu doar de pandemie, ci si de incapacitatea celor mai multi din liderii ei de a castiga fara pierderi incomensurabile uriasul pariu actual.

Or, daca se zbate rau sa inteleaga ce i se intampla, cum sa iasa oare globul din epocala incercare actuala si din restrictii deopotriva salvatoare si daunatoare, spre a reveni la normalitate? Si cum sa combata eficient primejdiile multiple care il vor confrunta si dupa iesirea din carantine, de vreme ce se vede mai invrajbit decat inainte de Corona? Mai nou, Terra pare sa se fi scindat definitiv intre marile si micile ei centre de putere. Are, de o parte, tari care abia isi instituie stari de urgenta, ca Japonia. Altele cu arma la picior, ca Suedia, ori prelungindu-si, ca Romania, starea de urgenta cel putin pana la mijlocul lunii mai.

Apoi, e lumea noua. Cu o America Latina riscand o tragedie de proportii nemaivazute, din cauza intarzierii adoptarii de masuri de distantare sociala eficiente, din cauza prostiei unor lideri, dar si a saraciei si cutumelor locale. La randul lor, Statele Unite palpita si rasufla din greu, in lupta viteaza cu pandemia, din care nu lipseste si o doza puternica de egoism national, de genul celui care, sub impactul unui inger al mortii dezlantuit, a revenit in forta pretutindeni, nu doar in tara lui "America first".

In timp ce America se zbuciuma sa depaseasca tragicul varf al pandemiei cu pierderi minime, pe celalalt mal al unui Atlantic ramas parca fara punte se destrama sub ochii nostri o Europa multiplu fisurata si dezbinata. Batranul Continent oscileaza periculos intre o Comunitate prea putin capabila sa materializeze sperantele puse in ea, pe de o parte, si egocentrisme nationaliste pe de alta, intre programe de restrictii draconice si parca fara de sfarsit si abordari mai temperate si relaxate ale pandemiei. Europa mai penduleaza intre instinctul economic al tarilor harnice si prospere, si solicitarile de ajutorare, sub forma de solidaritate, de planuri Marshall si de mutualizare a datoriilor publice prin Coronabonds, obligatiuni "Corona", lansate tot mai frenetic de tarile cele mai sudice, mai sarace si mai greu lovite de pandemie.

In rastimp, desi vinovate nu doar pentru izbucnirea pandemiei, ci, de la Cernobil incoace, de mai toate catastrofele sanitare provocate de minciuni, represiunea adevarului si tehnologii insuficient stapanite, principalele puteri antidemocratice isi continua numarul si acrobatiile in care s-au specializat. Si Rusia si China incearca sa profite de zecile de mii de morti din emisfera apuseana spre a insela democratiile in fel si chip. De pilda, in legatura cu rolul laboratoarelor biotehnologice de la Wuhan; despre mortii primului val de contaminari; despre soarta medicilor chinezi care au avut eroismul de a semnala aparitia epidemiei si ori au murit, ori au disparut; si despre "al doilea val" de infectii care pare sa se fi abatut asupra Chinei fara sa fie neaparat "importat", cum sustine regimul comunist. 

Dar marile tiranii din est nu se multumesc sa continue sa raspandeasca informatii false despre originea, virulenta si bilantul rasaritean provizoriu al pandemiei, ci raman angrenate intr-o competie globala pe viata si pe moarte. Ca atare, incearca sa acrediteze o imaginara superioritate a sistemelor proprii asupra democratiilor liberale, occidentale.    

A combate eficient aceasta propaganda de inspiratie chineza, sau rusa, nu inseamna sa se treaca la contrapropaganda si cenzura, suprimandu-se, sub pretextul contracararii ofensivelor de fake-news, democratia, ori dezbaterile libere pe teme oricat de controversate. Adevarul si libertatea sunt interdependente. Suprimarea lor nu inseamna doar victoria beznei, ci si reducerea la zero a sanselor unei iesiri optime din cataclism, pe baza de inteligenta medicala, sociala, economica si stiintifica si, nu in ultimul rand, pe baza de omenie.

In fond, nici romanii si nici ceilalti europeni n-au cazut in cap si nu trebuie, ca atare, tutelati si siliti sa consimta sa se apere de un virus ucigas. In majoritatea lor covarsitoare, europenii sunt cuminti, responsabili, disciplinati si uniti. Unde nu-s, ajuta legile. 

Dar cei mai multi ar pastra oricum distantarea sociala si mastile pe fete, daca le-ar avea, daca guvernele s-ar arata in fine in stare sa le procure in numar suficient, astfel incat oamenii sa-si reia treptat, cu riscuri admisibile, viata sociala si economica.

Or, infantilizarea natiunilor e, pentru potentati, cu atat mai tentanta cu cat mai inadecvati s-au dovedit dregatorii in gestionarea crizei si inaintea ei, iar extinderea starilor exceptionale ii scuteste pe inaltii demnitari de obligatia de a da socoteala, procurandu-le simpatiile unor mase cu atat mai manipulabile, cu cat sunt mai panicate si lipsite de minte.