Moment de cotitură în războiul din Ucraina

Rușii par să fi găsit cheia militară a situației și ucrainenii nu i-au depistat încă antidotul. Rușii aruncă în luptă aproape tot ce au în perimetre relativ restrânse, acționând după tactica americană, cu o forță covârșitoare, spre a cuceri teritorii. Pentru Ucraina și pentru războiul declanșat de agresiunea rusă prin invadarea teritoriului ucrainean la 24 februarie 2022, e un terifiant moment de cotitură.

Triumf rusesc

Căderea aparent inevitabilă a orașelor strategice din Lugansk, de felul Severodonețkului, oferă Rusiei posibilitatea de a controla întreaga regiune și de a trece la noi ofensive spre vest.

Putiniștii din Rusia și din afara ei exultă. Speră acum nu doar la cucerirea Donbasului, ci și la dezintegrarea armatei ucrainene și aruncarea în aer a apărării întregului teritoriu.

Ce vor apoi? Se știe de mult și s-a și spus, fără ca surzii din conducerile de la Berlin, Paris și Washington s-audă. Eurasia rusă ”de la Vladivostok la Lisabona” a fost evocată, nu o dată, de inși ca sluga lui Putin, ex-președintele Rusiei și viceșeful Consilului de Securitate al Rusiei, Medvedev.

Mai nou, a articulat visul umed al regimului Putin – unul, culmea, realizabil, dacă Occidentul nu-și bagă rapid mințile în cap – vocea propagandei moscovite, în speță prezentatoarea tembeliziunii de stat ruse. Olga Skabeyeva, moderatoare a oficinei de agitprop a Kremlinului, e de părere, cu voie de la stăpânire, că ar fi ”venit timpul să admitem că operaţiunea specială a Rusiei în Ucraina s-a încheiat, în sensul că a început un adevărat război…Al Treilea Război Mondial. Suntem obligaţi să demilitarizăm nu doar Ucraina, ci şi întreaga Alianţă NATO”.

Replica Occidentului s-a formulat timid la Washington și la summitul UE. Americanii lui Biden, mai timorați practic decât oricând în ultimele două veacuri, i-au refuzat Ucrainei armele imperios necesare și implorator solicitate de Kiev: lansatoarele multiple de rachete. Apoi s-au întors pe călcâi și au precizat că le refuză doar cele cu bătaie lungă. Probabil ca să protejeze Rusia.

Germania se lăfăie în lumea viselor

La Berlin continuă jocul imund de-a uite armele, nu sunt armele. V-am dat sau nu v-am dat. Cancelarul a promis Ucrainei un sistem de apărare antiaeriană eficient. E vorba de un sistem modern antirachetă cu ajutorul căruia Ucraina și-ar putea apăra orașele. Olaf Scholz a mai făcut sumedenie de făgăduieli neonorate. Inclusiv de tancuri și de obuziere. Motiv pentru care opoziția l-a criticat dur. Or, Ucraina cere de mult astfel de sisteme moderne de protecție anitrachetă. Primii care i-au refuzat pe ucraineni au fost israelienii și americanii. Nu e clar de ce abia acum se pune problema livrării unor astfel de arme pur defensive. Germania a furnizat până acum Ucrainei numai arme antitanc, rachete antiaeriene și muniție. Ce descrie ludicul exercițiu al promisiunilor goale?

Că, după ce l-a șocat invazia rusă din februarie, Scholz s-a culcat la loc, pe o ureche. Continuă deci infamia promisiunilor germane permanente, mereu amânate, niciodată realmente materializate, care pare să indice faptul că, în inadecvarea lui intelectuală, cancelarul Scholz mai crede că Ucraina e de plastilină, că se poate juca oricât și oricând cu ea, că e dispensabilă, că Rusia o va învinge și nu e bai, că Europa nu vede, că lumea e oarbă. Ceea ce înseamnă că își închipuie că Rusia nu e un veritabil pericol, că se poate avea încredere în Putin și că e de așteptat să se mai facă în curând rentabile afaceri cu Moscova, vechea politică germană, de la Bismarck încoace, a înțelegerilor dintre Berlin și Moscova peste capul esteuropenilor funcționând, chipurile, de minune. În acest caz Scholz, vădit, inspiră amăgiri și respiră în irealitate, trăiește într-o bulă atemporală, se mișcă mental într-un trecut de mult apus. Șocul retrezirii bruște și dureroase abia urmează pentru el.

Sancțiunile UE și de ce va învinge Ucraina

Ucraina nu va cădea pentru că nu se va lăsa. Și pentru că nici anglosfera nu are interesul s-o lase să cadă. Ucraina va renaște și cu ajutorul balticilor, polonezilor și cehilor și va provoca Rusiei pierderi mari. Pierderi insuportabile, pe care Moscova nu le va putea compensa. În fond, rușii au și acum pierderi în fapt ireparabile, după cum s-a văzut în Donbas, unde pare să fi fost eliminată o unitate a mercenarilor Wagner, o unitate de elită a trupelor invadatoare. Bilanțul militarilor ruși uciși depășește, potrivit informațiilor credibile ale Ucrainei, 30.000 de soldați și ofițeri.

La aceste pierderi se vor adăuga cele economice izvorând din sancțiuni. Fie și așa incomplete cum au fost transpuse de summitul UE, ele sunt ireversibile și par efectiv costisitoare pentru Rusia. Kremlinul va trebui să găsească piețe de desfacere noi pentru 90 la sută din țițeiul exportat în Europa, un petrol care, la prețul uriaș actual, scumpit și din cauza finalului pandemiei, pare ușor de plasat pe terțe piețe, dar va însemna ca Rusia să conceadă usturătoare rabaturi noilor importatori.

Nici perpetuarea incertitudinilor sectorului bancar rusesc, tot mai izolat de americani, în ciuda scutirii de sancțiuni a Gazprom, din cauza gazului sinucigaș importat de nemți, nu vor ajuta să se refacă o Rusie dependentă în proporție de două treimi de exporturile ei de energie dacă Vestul face totuși ce trebuie. Și anume dacă acționează consecvent astfel, încât Moscovei să i se trântească în nas porțile piețelor lumii, iar nemulțumirea populației ruse să ia amploare pe fondul creșterii exponențiale a cheltuielilor militare ale Kremlinului și a scăderii veniturilor rușilor.

Dar aceste cheltuieli militare nu vor spori într-un mod neprevăzut, dacă luptătorii ucraineni nu intră în posesia armelor de care au nevoie spre a opri avansul și jaful rusesc.

În acest context, al șaselea pachet de sancțiuni convenit în mod salutar de europeni, în ciuda divizării lor, cu nemți, unguri și austrieci care parcă tremură de grija Rusiei, nu va avea un impact direct și imediat asupra mersului războiului, mai ales dacă întârzie înarmarea Ucrainei.

În aceste condiții, Ucraina va trebui să găsească o replică adecvată pariului militar actual. Cea mai eficientă pare a fi o tactică triplă. Întăririi apărării, ar trebui să i se adauge recursul la operațiuni militare în spatele liniilor inamice, precum și contraatacul fulgerător, cu forțe masate în zonele în care armata rusă și-a subțiat prezența spre a suplimenta forțele ei aflate în ofensivă în Donbas.

Thinktankul american ISW confirmă această analiză. Potrivit ISW, concentrarea de forțe rusești din Donbas a vulnerabilizat pozițiile trupelor invadatoare din sud, din regiunea Herson, care simt tot mai acut presiunea contraofensivei ucrainene din nordvest. Herson e zonă critică, relevă experții, pentru că ”e singura zonă în care trupele ruse controlează poziții la vest de Nipru”.

Decisiv promite să fie și moralul ucrainenilor. Spre deosebire de vesteuropeni, ei știu pentru ce luptă. Dar se manifestă și semne de demoralizare în rândul combatanților din Donețk și Lugansk. Deloc de mirare, de vreme ce și armele occidentale promise și rezervele de trupe necesare întârzie să ajungă la niște luptători obosiți, bombardați fără pauză și dotați doar cu arme ușoare.