Moldova, pregătită să reziste în fața ultimului atac rusesc

Rusia nu a rezervat capacități pentru Transnistria pe conducta transbalcanică după 31 decembrie 2024. Ultima zi când putea face asta era 16 decembrie. Sistarea livrărilor de gaze rusești către regiunea transnistreană înseamnă colaps economic și criză umanitară la Tiraspol și deficit de 40% de energie electrică la Chișinău. Este ultima carte pe care o joacă Rusia pentru a deturna cursul pro-european al Moldovei prin compromiterea guvernării pro-UE, în ajunul anului electoral 2025, când au loc alegeri parlamentare decisive.

Rusia a decis să țină Chișinăul în suspans până în ultima clipă

Furnizorii de energie și autoritățile moldovene au solicitat deja cetățenilor și instituțiilor publice să economisească curent, pentru a putea fi menținută stabilitatea în rețea. Asta chiar dacă până pe 1 ianuarie 2025 Centrala de la Cuciurgan (subordonată autorităților separatiste de la Tiraspol) mai produce curent pentru Chișinău din gaz rusesc (livrat gratis de Gazprom) care tranzitează Ucraina. Pur și simplu a crescut consumul de energie din cauza temperaturilor scăzute.

Premierul ucrainean Denis Șmîhal a reconfirmat săptămâna aceasta, în cadrul unei discuții cu premierul Slovaciei, că prelungirea acordului de tranzit cu „Gazprom” după 31 decembrie 2024 este exclusă în totalitate. Pe coridorul care intersectează Ucraina încă primesc gaze rusești nu doar regiunea transnistreană a Moldovei, dar și Slovacia, Ungaria și Austria.

Închiderea tranzitului de către Ucraina înseamnă că gaz (nu neapărat rusesc) în Transnistria mai poate ajunge doar pe două căi: fie „Gazprom” livrează pe conducta de ocolire a Ucrainei (în regim revers prin gazoductul transbalcanic – ceea ce ar costa concernul rus mai scump decât în prezent), fie din stocurile făcute de Chișinău pentru malul drept al Nistrului. Prima variantă, practic, a fost epuizată. Rusia nu a rezervat capacități pentru Transnistria via „Turkish Stream” până pe 16 decembrie – ultima zi când mai putea face asta pentru livrări spre Moldova în luna ianuarie 2025. Pe acest traseu, „Gazprom” mai are la dispoziție o singură posibilitate: să rezerveze capacități pentru Transnistria pe gazoductul alternativ (pe ruta transbalcanică) de pe o zi pe alta. Poate face asta inclusiv pe 31 decembrie 2024, doar că acest joc de a ține Chișinăul în suspans ar costa enorm concernul rus.

Chișinăul nu va livra nici un metru cub de gaz către Cuciurgan

A doua variantă – cu furnizarea gazelor de către Chișinău spre Centrala de la Cuciurgan (pentru producerea energiei electrice) – este exclusă, chiar dacă tehnic este posibilă. Autoritățile moldovene exclud posibilitatea livrării gazelor către Cuciurgan, deoarece prețul energiei electrice în acest caz ar ajunge la cote imposibil de achitat. Potrivit Chișinăului, Centrala din stânga Nistrului (foarte veche), gestionată de o companie rusească, poate fi rentabilă doar dacă este alimentată cu gaz gratis.

Chișinăul a anunțat că, pentru evitarea unei catastrofe umanitare, ar putea livra cantități mici de gaze populației din Transnistria, dar numai dacă beneficiarii vor achita conform tarifelor stabilite pentru cetățenii de pe malul drept al Nistrului – adică la preț de piață. În plus, cei din Transnistria, cel mai probabil, vor trebui să plătească în avans, deoarece nu există vreo garanție că își vor onora plățile după ce, timp de 35 de ani, au achitat niște plăți formale de 0,05 eurocenți pe metru cub. Chișinăul (malul drept al Nistrului) a anunțat recent că a achiziționat întregul volum de gaz necesar pentru iarnă.

Posibilitățile tehnice ale României de a ajuta Moldova sunt limitate

Fără curent produs din gaz gratis la Centrala de la Cuciurgan însă, Chișinăul s-ar confrunta cu un deficit mare de energie electrică. Centrala aflată în subordinea regimului separatist de la Tiraspol asigură astăzi peste 90% din necesarul de curent al Chișinăului. În condiții de criză, cele câteva centrale termoelectrice din Chișinău și Bălți ar putea da în rețea cel mult 30% din necesarul de curent al malului drept al Nistrului.

Tehnic, România ar mai putea acoperi, insular, cel multă încă 30% din necesarul Chișinăului prin cele patru linii de 110 kV care leagă direct malurile Prutului. Principala conexiune electrică a Moldovei cu România – linia de 400 kV Isaccea–Vulcăneşti–Chişinău, capabilă să salveze Republica Moldova (dacă nu mai vine curent de la Cuciurgan), este extrem de vulnerabilă. Ea intersectează Ucraina și este mereu bombardată de ruși și, în plus, tranzitează nodul energetic de la Cuciurgan (Transnistria) înainte să ajungă la Chișinău – o reminiscență a sistemului electric construit în perioada sovietică.

Ambasadorul României la Chișinău, Cristian-Leon Țurcanu, a anunțat că România este gata să ajute Republica Moldova dacă criza energetică va fi inevitabilă, dar a precizat că, „dacă această criză va apărea, ea va fi exclusiv din cauza Federației Ruse”: „Soluțiile pentru depășirea acestei crize energetice au fost identificate de către autoritățile de la Chișinău atât în cooperare cu autoritățile de la București, cât și cu cele de la Bruxelles. Sunt două modalități de intervenție: prima – un ajutor oferit bilateral de Guvernul României, iar cealaltă – ajutor de la UE. La București a fost analizată această situație cu foarte mare atenție. Există anumite scenarii elaborate cu măsuri concrete pe care le vom întreprinde în funcție de ceea ce se va întâmpla”, a menționat diplomatul român.

„Dacă nu vom lua energie electrică de la Cuciurgan, o vom importa din România, așa cum s-a întâmplat în noiembrie 2022. În plus, vom folosi toată energia produsă pe loc. CET-urile își pot majora capacitatea de producere”, susține secretarul de stat al Ministerului Energiei de la Chișinău, Constantin Borosan.

În ceea ce privește situația din Transnistria, potrivit lui, Centrala de la Cuciurgan are stocuri de cărbune pentru a produce energie electrică timp de 50 de zile, dar numai pentru necesitățile consumatorilor din regiunea transnistreană.

Cum va interveni Chișinăul în cazul celui mai pesimist scenariu?

Vicepremierul pentru Reintegrare, Oleg Serebrian, susține că, în lipsa gazelor rusești, o eventuală criză în stânga Nistrului nu se va produce într-o oră sau o zi, ci va fi un declin lent. Autoritățile de la Chișinău iau în calcul să aducă pe malul drept al Nistrului unele categorii de persoane din regiunea transnistreană, în cazul unei crize energetice de proporții. „Examinăm posibilitatea ca anumite categorii de cetățeni, foarte vulnerabili, din partea stângă, cei aflați în terapie intensivă, copiii din azil - pentru că la ei mai sunt copii care stau în azil - să fie preluați în partea dreaptă a Nistrului și asistați”, a menționat Oleg Serebrian.

Totuși, el crede că Gazprom va livra gaze în regiunea transnistreană, dar va face o pauză, pentru ca Rusia să încerce să capitalizeze frigul ca armă politică împotriva Moldovei și Ucrainei. „Acum, Rusia pune presiune pentru a inocula ideea că responsabili de criză sunt Kievul și Chișinăul. Nu cred, până la urmă, că Gazprom nu va livra gaze. Poate fi o pauză. Putem fi puși la încercare. Se poate încerca crearea unei stări de neliniște în ajun de sărbători, de pesimism în societate pe ambele maluri ale Nistrului”. Prin urmare, este posibil ca Rusia fie să livreze gaze către Transnistria pe ruta alternativă în ultimul moment (pe 1 ianuarie 2025), fie peste aproximativ o lună.

Însă Chișinăul s-a pregătit și de scenarii pesimiste. Dacă Rusia va decide să înghețe Transnistria, Chișinăul va interveni cu ajutoare, pentru a evita o catastrofă umanitară în stânga Nistrului. Potrivit lui Oleg Serebrian, instituirea stării de urgență energetică de către Parlamentul de la Chișinău va permite trecerea în regim preferențial spre regiunea transnistreană a ajutoarelor, alimentelor, medicamentelor, combustibilului, generatoarelor și altor mărfuri de primă necesitate. „Vom crea aceste coridoare verzi pentru ca lumea să fie ajutată”, a precizat vicepremierul moldovean.

Ministerul Energiei de la Chișinău a emis marți o circulară către autoritățile publice centrale și locale, cu îndemnul să aplice măsuri concrete de eficientizare a consumului de energie în cadrul instituțiilor publice. De asemenea, Ministerul Energiei subliniază importanța informării populației și implicării administrației publice în gestionarea rațională a resurselor energetice, „având în vedere riscurile iminente la adresa securității energetice a țării”.