Miracolul muncii şi adevărul conflictului dintre Israel şi Hamas

Ediţia de azi a marilor cotidiane s-a închis mult înainte de miezul nopţii trecute. Dar paginile online ale publicaţiilor n-au avut probleme să reacţioneze.

Frankfurter Allgemeine Zeitung nu se mulţumeşte să jubileze, ci atrage atenţia asupra eforturilor de lungă durată care au precedat un miracol doar aparent, ce nu poate fi, la drept vorbind, calificat drept o minune, devreme ce are antecedente şi explicaţii cât se poate de fireşti. „Titlul nu le-a căzut în braţe germanilor, ca o stea căzătoare”, scrie cotidianul din Frankfurt, „succesul acestui campionat mondial de fotbal fiind, dimpotrivă, rezultatul unei munci asidue, pe termen lung, şi a unor planuri riguros transpuse”.

Baza acestui triumf ar fi fost aşezată cu un deceniu în urmă. După victoria la mondiale din 1990, acest triumf actual „n-ar fi fost posibil fără investiţii în educaţie şi tehnică, în creşterea micilor fotbalişti şi în crearea de centre de competenţă”, mai notează cotidianul conservator german. Ziarul conchide scriind că „titlul obţinut pe Maracana răsplăteşte şi curajul de a purcede pe căi nebătute al lui Joachim Löw, mai întâi alături de Jürgen Klinsmann, apoi, de unul singur, ”în cei unsprezece ani în care a fost antrenorul principal al selecţionatei germane.

Nu puţini comentatori consideră că adevăratul erou şi cel mai bun jucător al acestui campionat mondial de fotbal ar fi fost nu Lionel Messi, ci portarul echipei germane, Manuel Neuer. Fostul campion mondial german, Paul Breitner, s-a arătat de-a dreptul revoltat de onorarea lui Messi, în Brazilia, pe care, potrivit ediţiei online a publicaţiei Focus o consideră o „farsă”.

În fine, Süddeutsche Zeitung crede, în consens cu mulţi alţi comentatori, că Germania şi-a binemeritat victoria din finală, întrucât cei unsprezece elevi ai lui Löw s-ar fi comportat adecvat „în faţa apărării de granit a argentinienilor”. Fotbaliştii germani au abordat această apărare „cu respect, dar nicidecum intimidaţi” şi, chiar dacă n-au reuşit „să controleze toate acţiunile lui Messi, şi-au păstrat suveranitatea, controlând dramaturgia serii”.

Şi cotidianul bavarez consideră de altfel că partea leului din acest succes i s-ar fi datorat lui Joachim Löw, antrenorul unei „selecţionate de superdotaţi”, care, „la 54 de ani, la o vârstă la care alţii cred că nu mai au ce învăţa, s-a reinventat ca antrenor”.

Multă cerneală continuă să curgă şi pe tema litigiului diplomatic germano-american iscat de activităţile de spionaj ale SUA în Republica Federală, precum şi pe marginea conflictului dintre Israel şi organizaţia teroristă, islamistă, Hamas. Unii comentatori de stânga continuă să cotizeze la vechea inepţie a limbajului „politic corect”, echivalându-i pe vinovaţi şi pe nevinovaţi prin recursul la termeni prea puţin potriviţi, de felul „spiralei violenţei”, care nu diferenţiază între victime şi făptaşi.

Frankfurter Rundschau crede că nici una din părţile angrenate în conflict n-ar fi „interesată într-o mediere” sau soluţie diplomatică. Ziarul din Frankfurt pune semn de egalitate între „radicalii celor două părţi” care şi-ar vedea sporită influenţa, în timp ce „moderaţii slăbesc din ce în ce mai mult”.

O net mai realistă şi lucidă viziune oferă Nordwest-Zeitung din Oldenburg. Ziarul german notează că „există cu adevărat un vinovat clar al vărsărilor de sânge care au loc în prezent în Orientul Mijlociu, şi anume organizaţia islamistă Hamas. Conducerea palestiniană comite exact acele crime de război de care învinuieşte armata israeliană. Lansează absolut intenţionat rachete asupra civililor. Deschide focul din cartierele de locuinţe ale populaţiei civile şi abuzează de civili, folosindu-i ca scuturi vii. În loc să-i legăm de mâini pe israelienii care încearcă să-şi apere cetăţenii, avem datoria să punem capăt faptelor comise de Hamas”, scrie în concluzie ziarul german.