Migrație: Bad Kreuznach, un oraș copleșit

Ultimele minute ale ședinței lunare a consiliului districtual de la Bad Kreuznach descriu cel mai bine starea de spirit actuală din Germania, când vine vorba despre migrație. Politicienii locali discutaseră calm despre extinderea transportului public local în districtul de 160.000 de locuitori. Atmosfera s-a inflamat brusc, dintr-un moment în altul, când a venit vestea că landul Renania - Palatinat plănuiește cazarea în districtul lor a 300 de refugiați.

„Suntem plini, nu mai putem face nimic!”, a răspuns tranșant unul dintre primari. „Este ceea ce spun și eu tot timpul”, a comentat și administratorul districtual Bettina Dickes (CDU). „Aceeași experiență este trăită de toți administratorii de district din Germania, indiferent de partidele din care provin. Se simte și în starea de spirit de pe stradă. Nu este xenofobie, ci teamă că vom fi copleșiți”.

În Germania există 294 de administratori de district. În ultimele zile, Dickes a devenit purtătorul lor de cuvânt pe tema primirii și integrării refugiaților. În emisiunea de dezbateri televizate moderată de Markus Lanz la postul public de televiziune ZDF, Dickes a vorbit deschis despre supasolicitarea acestor municipalități copleșite. A fost un strigăt de ajutor îndreptat către politicienii federali de la Berlin. „Trebuie să se întâmple ceva! Nu avem spațiu de locuit. Nu le putem oferi șanse de integrare pentru că nu există oameni care să îi ajute să o facă. Migranții trăiesc în spații de locuit colective. Nu avem perspective de viitor pentru acești refugiați. "

Apelul a devenit viral în online și a fost difuzat în toate mass-media. În replică, spune Bettina Dickes, a primit 500 de e-mailuri, prea puține cu critici la adresa mesajului pe care l-a transmis.

Germania vrea să reducă imigrația

Guvernul federal a răspuns deja cu un întreg pachet de măsuri menit a reduce migrația către Germania. Vrea să o facă pe cât posibil mai neatractivă. Autoritățile federale au în vedere să extindă controalele la frontieră, să facă reîntregirea familiilor mai dificilă, să reducă prestațiile oferite solicitanților de azil și să încheie acorduri de repatriere a solicitanților respinși.

Cancelarul federal Olaf Scholz (social-democrat) dorește „să-i expulzeze în sfârșit pe scară largă pe cei care nu au dreptul să rămână în Germania”. La opt ani de când fosta șefă creștin-democrată a Executivului de la Berlin, Angela Merkel, își asigura concetățenii cu de-atunci legendara formulă „Reuşim!” („Wir schaffen das!”), tonul discuției despre migrația germană s-a schimbat radical. Bettina Dickes a observat și o schimbare a dispoziției în rândul populației. Vorbește despre un cerc vicios.

„În intervalul de vârstă 16 - 25 de ani, peste 85 la sută dintre refugiați sunt bărbați. Mai putem găsi spațiu de locuit doar foarte izolat și pentru familii. Iar cu cazarea în spații colective de locuit creăm insule de refugiați în mijlocul societății noastre. Or, în asemenea condiții, dorința de acomodare devine tot mai redusă".

Lipsa spațiului de locuit, principala problemă

Când a aflat că Guvernului de land își propune să cazeze 300 de refugiați în Seiberbach, un orășel din Renania - Palatinat cu aproape 1.300 de locuitori, Dickes a pus mâna pe telefon și l-a sunat pe colegul ei de partid Michael Cyfka, primarul al uneia dintre cele șase municipalități din Bad Kreuznach.

Politicienii locali precum Cyfka sunt interfața directă, tamponul lanțului de comunicare cu comunitățile locale. Astfel de oameni absorb întrebările, temerile și furia populației în dezbaterile pe tema migrației. „La început am crezut că este o glumă. Ne-a cam luat pe nepregătite, așa că este o situație foarte neplăcută în acest moment, în comunitatea noastră. Incendiară, chiar".

Cyfka este de zece ani primar al orașului Langenlonsheim-Stromberg. Acum este obligat să acționeze, la întâlnirile cetățenilor, în calitate de comunicator de criză și să administreze penuria de locuințe. Încă din 2015, la diversele evenimentele locale încearcă să-și abordeze consătenii despre care știe că dețin spații de închiriat.

La scurt timp după începerea agresiunii rusești asupra Ucrainei, în 2022, Cyfka și biroul de asistență socială au comandat online 50 de paturi de campanie pentru eventualitatea sosirii de refugiați ucraineni. Între timp, i se poate întâmpla să primească într-o joi un telefon care să-l anunțe că va primi vineri cinci refugiați. Dacă este nevoie, să-i cazeze mai întâi într-un hotel. În ciuda eforturilor anterioare, a ajuns la limitele înțelegerii, se plânge Cyfka.

„Nu pot scoate din pălărie apartamente noi. Mulți concetățeni îmi spun și că nu vor mai închiria spațiu de locuit numai pentru ucraineni. Dorința de a face voluntariat a scăzut, de asemenea, considerabil. Integrarea este un subiect despre care vorbim tot mai puțin în comunitățile noastre, pentru că ne concentrăm pe problemele legate de cazare”.

Germania stă mai bine decât în 2015

Jan Kammerer cunoaște poate cel mai bine cum merg treburile cu primirea și integrarea refugiaților în Bad Kreuznach. Este de 20 de ani activ la Asociația Lucrătorilor Samariteni (Arbeiter-Samariter-Bund, ASB), o mare organizație caritabilă care administrează o unitate de cazare colectivă într-o școală veche din district. Acolo stau în prezent 55 de refugiați, în principal din Siria, Afganistan și Turcia. Ajuns directorul general regional al ASB, Kammerer, consideră că actuala discuție despre municipalitățile suprasolicitate este exagerată: „Dacă e să compar situația de azi cu cea din 2015, am avut mai mult de lucru atunci cu cazarea refugiaților. Dacă atunci gradul de încărcare, pe o scară de la 1 la 10, era 10, acum suntem la 6 sau 7. Valul a trecut, dar avem în Germania o dezbatere în bună măsură otrăvită”.

Kammerer este unul dintre cei care s-au angajat printre primii în sprijinul refugiaților. Își amintește cum trebuiau să improvizeze, în urmă cu opt ani, procedurile de asistare a migranților, pentru a obține perne sau a încărca autobuze cu rezerve de apă potabilă. Pe atunci, autoritățile sanitare habar nu aveau cum să-i trateze pe refugiați.

Între timp, fiecare spațiu de cazare colectivă are contract cu un medic de familie, propriul serviciu de catering și un asistent social care se ocupă non-stop de refugiați, inclusiv cu lecții de limba germană. Iar reprezentanții oficiului de plasare a forței de muncă vin periodic la centrele de cazare pentru a-i pune pe nou-veniți în contact imediat cu companiile locale care oferă cursuri de pregătire profesională sau chiar locuri de muncă.

Între deportare și integrare

Un sondaj online realizat de Migration Policy Research Group de la Universitatea Hildesheim a arătat recent că 40% dintre municipalități se consideră „în stare de urgență” la capitolul acceptarea și găzduirea refugiaților. Pentru 60%, situația este „provocatoare, dar totuși abordabilă”. Jan Kammerer subliniază că, potrivit studiului, administratorii de district și primarii evaluează situația locală ca fiind mai gravă decât o fac angajații din departamentele sociale.

Șeful ASB crede că dezbaterea se îndreaptă complet în direcția greșită. „Majoritatea au statut de protecție legală, așa că ar trebui să integrăm refugiații oferindu-le perspective profesionale, în loc să ducem la Berlin lungi dezbateri despre cum îi putem trimite înapoi. Și da, avem probleme cu spațiile locative, dar dăm vina pe migrație pentru asta”.

Adaptare după un articol publicat pe DW-Deutsch.