Mesajul de Crăciun al preşedintelui Germaniei

Dragi concetăţene şi concetăţeni,

în multe localităţi din ţara noastră este în seara aceasta mai multă linişte decât de obicei. Liniştea care se întinde peste ţară de Crăciun, când magazinele închid, traficul pe şoselele noastre se împuţinează, când copii, părinţi sau bunici sunt întâmpinaţi la gară - aceasta este o linişte pe care ne-o dorim şi în alte zile de peste an.

Este un moment în afara timpului care ne ţine atât de strâns în mână în toate celelalte zile ale anului. O clipă de linişte între ani.

Creştinii dintre noi leagă această linişte de pacea pe care ne-o promite povestea de Crăciun. Îmi doresc această clipă pentru ei, pentru noi toţi - un moment al Crăciunului, pe care îl putem culege şi păstra de-a lungul întregului an.

Ştiu, desigur, că putem să ne bucurăm de linişte doar dacă ea ne scapă de zbuciumul care a precedat-o. Simţim liniştea ca pe o mângâiere doar atunci când o căutăm, pentru că ea nu este de la sine înţeleasă şi nu este o stare cotidiană.

În anul ce se încheie am călătorit mult în frumoasa noastră ţară şi am cunoscut localităţi care îşi doresc orice altceva în afara liniştii. Localităţi în care nu mai există de multă vreme nicio benzinărie şi niciun magazin alimentar, în care s-a închis între timp şi ultimul local; din care drumul către cel mai apropiat medic devine tot mai lung iar legăturile de transport public au fost suspendate. Astfel de localităţi există mult prea multe atât în estul cât şi în vestul ţării noastre. Şi vizitând aceste localităţi am ajuns să ştiu că există un soi de linişte care poate să devină ameninţător. Fiindcă pentru oamenii care au rămas acolo viaţa a devenit dificilă. Şi pot să înţeleg că aceşti oameni sunt nemulţumiţi, ba chiar că se simt abandonaţi.

Dar am cunoscut şi oameni care nu acceptă o astfel de răspândire a golului, oameni care umplu iarăşi cu viaţă această linişte. Mă gândesc, în numele altor asemenea localităţi, la o comună din landul Saxonia. Multora, cu precădere oameni tineri, li s-a părut că liniştea a devenit prea mare. Sunt oameni care îşi păstrează locul de baştină ca pe o aşezare în care ai motive să rămâi, ba poate chiar să te întorci. Acolo cetăţenele şi cetăţenii împreună cu primarul m-au impresionat profund.

Nici acolo oamenii nu pot să facă minuni. Banii lipsesc la fel ca şi în alte părţi. Dar asta nu i-a descurajat. De aceea s-a înfiinţat prin grija unor voluntari o cafenea şi un loc de întâlnire în centru. Un mic cinematograf funcţionează printr-o iniţiativă civică şi un loc de joacă a fost amenajat prin eforturile vecinilor. Există case de care se îngrijeşte Primăria, care nu le lasă să se ruineze şi le renovează pentru familii tinere.

Astfel de oameni, pe care i-am întâlnit în Saxonia şi în landurile Mecklemburg-Pomerania Anterioară, Bavaria sau Saxonia Inferioară, astfel de oameni ne insuflă curaj şi merită încurajări. Mai mult decât atât, ei merită sprijin din partea instituţiilor statului. Fiindcă exemplele mărunte devin importante şi în context larg. Ele ne demonstrează că nu suntem neputincioşi în faţa realităţilor. Viitorul nu este o chestiune de soartă! Putem, atât în problemele mari cât şi în cele mici, să depăşim neputinţa şi înstrăinarea dacă facem împreună ceva, dacă nu ne uităm doar la responsabilitatea ce revine altora ci o recunoaştem pe cea care ne revine nouă. A prelua responsabilitate şi pentru alţii, aşa cum fac milioane de voluntari în Germania, ne dă şi sentimentul că ne aflăm acasă în această ţară. Şi pentru asta le sunt tuturor foarte, foarte recunoscător.

Vorbesc despre asta fiindcă sunt încredinţat că avem motive să fim optimişti. Pe parcursul deceniilor trecute am tot depăşit crize şi ne-am reînnoit. Am rămas o ţară în care raţiunea economică şi echitatea socială au rămas principiile călăuzitoare ale politicii. Suntem de asemenea o ţară care are puterea şi voinţa să-şi menţină coeziunea şi să stimuleze pe mai departe dezvoltarea comună. Există în aceste două privinţe încă multe de făcut în continuare!

Cu aproape 30 de ani în urmă Crăciunul ne-a fost marcat de entuziasmul şi uluirea provocate de căderea zidului din Berlin. A fost un moment de neuitat pentru noi toţi dar pentru mulţi dintre noi atunci a debutat o perioadă de incertitudine. Dar nu ne arată oare o privire retrospectivă că a meritat să ieşim fără teamă în întâmpinarea acestui moment unic? Căderea zidului nu a fost o minune de Crăciun; a fost opera unor oameni curajoşi!

De atunci, lumea care ne înconjoară a intrat în mişcare. Trăim într-o perioadă de timp care ne confruntă neîncetat cu evenimente imprevizibile. O vreme care ne face nesiguri. Ne este dor de stabilitate şi de certitudini. Dar dacă noi oamenii nu am fi fost şi curajoşi şi deschişi pentru evenimente neaşteptae, şi păstorii din Betleem ar fi luat-o înspăimântaţi la fugă.

În fine, nu trebuie să ne temem de tot ce este neaşteptat. Este valabil şi pentru formarea unui guvern, care în mod neaşteptat întârzie. Vă dau asigurări că statul acţionează conform regulilor pe care Constituţia noastră le prevede explicit pentru situaţii ca aceasta, chiar dacă nu a fost în ultimele decenii niciodată nevoie ele. De aceea spun: putem avea încredere.

Dragi concetăţene şi concetăţeni,

vreau în mod special să le mulţumesc astăzi celor care se ocupă de oamenii singuri, cărora le lipseşte căldura căminului şi familiei, personalului medical şi surorilor de caritate, dar şi poliţistelor şi poliţiştilor, soldaţilor de ambele sexe, tuturor celor care îşi fac datoria acolo unde este nevoie de ei.

Dragi concetăţene şi concetăţeni,

vă doresc Crăciun fericit. Doresc să adresez acest salut de Crăciun şi oamenilor din ţara noastră care nu au crescut în tradiţia noastră creştină, care aparţin altei religii sau niciuneia. Să-l adresez tuturor celor care trăiesc astăzi în ţara noastră momentul special al acestei sărbători. Haideţi să ne respectăm unii pe alţii!

Soţia mea şi cu mine vă dorim Crăciun fericit în pace.

Berlin, Palatul Bellevue, Crăciun 2017