"Memoria" Comisiei Europene

"Altfel decat îşi imaginează mulţi, arhivarii nu stau într-un beci înconjuraţi de pânze de paianjen şi vrafuri de hârtie veche", spune zâmbind Jocelyne Collonval. Originară din Belgia, Jocelyne vorbeşte cu pasiune despre meseria pe care o practică. Ştie prin ce se deosebeşte un arhivar bun de unul mediocru.

În ziua de azi nu e suficient să asiguri accesul publicului la documente. "Trebuie şi să le explici cum să caute, unde să caute, de ce găseşti aici cutare informaţie şi nu în altă parte." Internetul face posibil accesul la informaţii, "dar le şi sufocă", adaugă arhivara CE.

Alături de colegii săi, Jocelyne îşi întâmpină "clientela" (oameni de ştiinţă, jurnalişti, antreprenori sau consilieri ai UE) în sala de lectură - locul în care pot fi răsfoite vechi documente din arhiva istorică a Comisiei.

130 de kilometri de rafturi cu documente

Într-o anexă, doi angajaţi ordonează documentele proaspăt sosite la arhivă. Mai ales parţile metalice sunt îndepărtate cu mare grijă pentru a evita apariţia petelor de rugină. După aceea se realizează còpii pe microfilm, iar originalele pe hârtie sunt depuse în două depozite: unul la periferia oraşului Bruxelles, altul la Luxemburg. Rafturile celor două arhive se întind, în total, pe o lungime de 130 de kilometri.

Arhiva CE este un punct de atracţie pentru cercetători din întreaga lume. Jocelyne Collonval se străduieşte să onoreze toate cererile. Cu alte cuvinte: arhivara trebuie să găsească partenerul de dialog potrivit care i-ar putea fi de ajutor solicitantului la găsirea şi lecturarea documentelor potrivite. Privită din afară, Uniunea Europeană este o instituţie destul de greu de pătruns.

Jocelyne Collonval primeşte cereri care, de fapt, ar trebui lansate către alte arhive - ca cea a Consiliului European de la Strassbourg. Arhiva nu este o instituţie a UE. "Uneori, oamenii au nevoie de ajutor la început", povesteşte ea. Cu multă răbdare, Jocelyne răspunde tuturor întrebărilor în limbile franceză, engleză şi olandeză - în funcţie de interlocutor. Nascută în Valonia, Jocelyne a studiat istoria şi se consideră un "european convins".

Arhiva - disponibiliă şi online

În cariera sa a avut curiozitatea să studieze urmările Primului Război Mondial şi perioada dintre cele două conflagraţii - interval de timp în care istoria ar fi putut fi cu totul alta. "Pe atunci, orice era posibil inclusiv tot ce e mai rău", spune ea gânditoare. Capacitatea europenilor de a se implica în procesul de reconciliere o fascinează.

Originalele principalelor acorduri europene se depun la arhiva principală din Florenţa. În arhiva de la Bruxelles ajung celelalte documente ale Comisiei Europene. După 30 de ani, acestea devin accesibile publicului larg.

Jocelyne îşi compară activitatea profesională cu integrarea europeană: un drum lung, ce poate fi străbătut numai în paşi mărunţi. Dar UE are nevoie de arhivă - este convinsă ea: "În viitorul proces decizional, instituţia trebuie să aibă posibilitatea şi să analizeze vechile hotărâri. Uneori trebuie să arunci o privire în trecut."

Jocelyne preferă, totuşi, să privească în viitor. Astfel, Arhiva Istorică urmează să fie modernizată. Documentele nu vor mai fi disponibile doar pe microfilm, ci şi în format PDF pe internet.