Lobby-ismul - o ameninţare pentru democraţia europeană?

După dispute aprinse, cei 27 de şefi de stat şi de guvern au căzut de acord asupra bugetului UE în intervalul 2014-2020. A fost o decizie foarte importantă, luată de reprezentanţi aleşi democratic, într-un proces cât se poate de transparent. Nenumăraţi ziarişti din toate cele 27 de ţări membre au relatat cu amănuntul despre eveniment. Dată fiind masiva implicare a mass media, cetăţenii UE aproape că au avut sentimentul că sunt de faţă şi că sunt mereu la curent cu poziţiile diverselor tabere.

Există însă o parte tenebroasă a UE, unde deciziile se iau în afara conferinţelor oficiale şi a dezbaterilor în plen. Este vorba de decizii care nu se referă la binele general, ci la interese ale unora anume. Este vorba de lumea tenabroasă a lobby-iştilor, care sunt cu precădere anonimi, dar au acces la urechile puternicilor zilei. Scene cum ar fi cea de mai jos, arată cum funcţionează sistemul: Într-un restaurant de lux din Bruxelles, un bărbat vorbeşte despre activitatea sa de lobby-ist. El povesteşte femeii cu care stă la masă că apără interesele a cinci clienţi şi câştigă 100.000 de euro pe an pentru serviciile sale. Bărbatul în cauză, cu înfăţişare impozantă, nu este însă lobby-ist, ci însuşi Ernst Strasser, liderul grupului conservatorilor austrieci din Parlamentul European.

Discuţia a fost înregistrată cu camera ascunsă. Scena a fost inclusă, împreună cu multe altele, în filmul documentar "The Brussels Business", difuzat de canalul de televiziune franco-german Arte. Regizorul şi producătorul austriac Friedrich Moser a lucrat la această peliculă, împreună cu asociatul său francez Matthieu Lietaert, vreme de partu ani. Cei doi au vrut să ştie de unde vin în Europa ideile pentru noi legi şi cine le iniţiază. Adică cine trage sforile. Le trag guvernele alese democratic? Le trag managerii marilor concerne? În cazul Strasser, lucrurile s-au clarificat rapid. În martie 2011, el s-a văzut nevoit să demisioneze, fiindcă europarlamentarilor le este interzis să desfăşoare şi activităţi de lobby.

Influenţa lobby-iştilor, care de multă vreme îşi desfăşoară perfect legal activitatea la Bruxelles, este foarte mare, potrivit cineastului Moser. "Instituţiile europene, mai ales Comisia, dar şi Parlamentul, dispun de foarte puţin personal, în comparaţie cu guvernele naţionale. De aceea nu sunt capabile să producă intern proiectele de lege, fiind dependente de ajutor extern". Aşa se face că idei lansate de grupuri de lobby se regăsesc cuvânt cu cuvânt în documente oficiale ale UE. Faptul e dovedit de filmul "The Brussels Business".

Potrivit estimărilor, 10 până la 20 de mii de lobby-işti îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles, influenţând, pe faţă sau pe ascuns, luarea deciziilor în cadrul UE. Numai la Washington există şi mai mulţi lobby-işti, iar apropierea lor de politicieni a devenit proverbială. La Bruxelles, într-un perimetru de patru kilometri pătraţi, în jurul Pieţei Robert Schumann, se află birourile Comisiei Europene, ale Consiliului de Miniştri şi ale Parlamentului. În imediata lor apropiere îşi au sediile şi organizaţiile de lobby, care acţionează, de exemplu, la comanda unor concerne cum ar fi Pritish Petroleum, Philipp Morris sau BASF. Grupul de monitorizare a activităţilor de lobby "Corporate Europe Observatory" pleacă de la premiza că marile concerne cheltuie mai bine de un miliard de euro anual pentru activităţi de lobby.

Dat fiind că banii joacă un rol tot mai mare în această competiţie de interese, tot mai mulţi văd în lobby-ism o primejdie la adresa democraţiei. În plus, între firmele de lobby şi instituţiile europene există un foarte dinamic schimb de personal. Cinci din cei 13 comisari ai Comisiei precedente au obţinut la finalul mandatului funcţii foarte bănoase în economia privată.

De partea celalată, lobby-iştii vorbesc pozitiv, aşa cum e firesc, despre activitatea lor. Ce este în beneficiul concernelor este şi în beneficiul cetăţenilor, declară de exemplu Pascal Kerneis. El a fost vreme de doi ani angajatul Comisiei Europene. Acum este însărcinatul cu afaceri al grupului de lobby "European Services Forum". El lucrează pentru întreprinderi care reprezintă trei sferturi din economia europeană, şi e mându că are acces la cei 100 de responsabili cu cea mai mare influenţă în cadrul UE.

Şi cineastul Moser e de părere că lobby-ismul face parte din procesul democratic, fiindcă astfel ajung la legiuitor diverse interese economice şi sociale. "Legiuitorul este chemat să reglementeze aceste domenii şi, în atare scop, are nevoie de informaţii de la sursă. Totuşi, lobby-ismul devine o ameninţare atunci când ajunge în contact cu corupţia, când în joc intră sume mari de bani şi regulile echităţii şi transparenţei nu mai sunt respectate.

"La Bruxelles lobby-ismul a devenit o problemă. În SUA există reguli foarte stricte pentru aceste activităţi. Trimestrial trebuie prezentate datele pe masă, din care reiese ce grup de lobby s-a adresat cărui politican, în vederea cărui interes. Toate aceste date sunt postate în internet. Acesta este un exemplu care trebuie aplicat şi în Europa", consideră Moser. Lobby-ismul nu poate fi eradicat, dar e nevoie de reguli clare care să garanteze echitate şi transparenţă", a conchis cineastul austriac.