Lideri autocraţi şi criminali

Condamnarea fostului preşedinte liberian Charles Taylor pentru complicitate la comiterea de crime contra umanităţii e unanim salutată în presa apuseană. Sentinţa demonstrează odată în plus, potrivit observatorilor, că nici un lider de stat sau de guvern nu e atât de puternic încât să poată fi sigur că va scăpa de pedeapsă dacă săvârşeşte crime de război sau împotriva umanităţii.

Die Welt trimite în context la celebrul precedent al proceselor anti-naziste ale Tribunalului de la Nürnberg. Ziarul ştie că, din păcate, verdictul în procesul Taylor nu va determina dispariţia pentru totdeauna a oricăror atrocităţi, dar găseşte cuvinte de laudă pentru amplificarea îngrijorărilor pe care, graţie sentinţei Curţii Speciale, instituite de ONU şi de Sierra Leone, le vor nutri de-acum încolo criminalii de război. 

Masiv comentată şi larg apreciată, în occident, e şi decizia preşedintelui Germaniei, de a boicota o reuniune la nivel înalt din Ucraina din pricina tratamentului crud aplicat întemniţatei Iulia Timoşenko.

E vorba de femeia, pro-occidentală, care a condus multă vreme guvernul ucrainean, o persoană pe care autocratul lider filorus de la Kiev, Ianukovici, nu s-a mulţumit s-o pedepsească printr-o justiţie aservită, ci ar vrea s-o vadă pe veci neutralizată şi eliminată din scenă, ca adversar politic. Süddeutsche Zeitung semnalează că ministrul de Interne german, Hans-Peter Friedrich, şi-a semnalat intenţia de a o vizita pe Timoşenko în închisoare.

Frankfurter Allgemeine Zeitung relevă semnificaţia gestului prezidenţial al revocării vizitei pe care ar fi trebuit s-o efectueze în Ucraina Joachim Gauck, invitat să participe la o întâlnire a şefilor de stat europeni. Anularea acestei vizite semnalizează că „vestul şi, în orice caz, Germania, nu vor să mai aibă de-a face cu preşedintele ucrainean Ianukovici, atâta vreme cât liderul de la Kiev continuă s-o trateze pe fosta sa rivală într-un mod inacceptabil”.  

Ziarul din Frankfurt salută ca atare simbolicul deciziei prezidenţiale dar nu ignoră importanţa ratificării acordului de asociere a Ucrainei la UE. Pentru că, în opinia cotidianului conservator german, nu este în interesul Comunităţii Europene, ca „Ucraina să recadă în braţele Rusiei”. În consecinţă ziarul recomandă Uniunii Europene să nu ia, în dosarul Iuliei Timoşenko, decât măsuri diplomatice de natură să le arate clar ucrainenilor, că responsabilii occidentali ştiu să facă deosebire dintre popor şi liderii lui.

Multe alte ziare, între care Hessische/Niedersächsische Allgemeine şi Leipziger Volkszeitung salută de asemenea, fără rezerve, gestul preşedintelui, care la urma urmei, a ajuns în funcţia supremă tocmai pentru că reprezintă în mod convingător, idealul libertăţii. 

Or, autocraticul şef al statului ucrainean, care va prelua în curând un rol de seamă ca gazdă a campionatului european de fotbal, pune în pericol libertatea. Ca atare, s-au înmulţit substanţial glasurile celor care, în Germania şi în occident, consideră că prezenţa unor politicieni apuseni pe stadioanele ucrainene l-ar legitima pe dictator şi solicită în consecinţă boicotarea acestui campionat. În favoarea unui astfel de boicot pledează bunăoară Heilbronner Stimme. Alţi comentatori se opun imixtiunii politicului în sfera sportivă, ca şi cum acest amestec ar mai putea fi evitat. 

Ziarele apusene se mai ocupă şi de  revendicarea unor state precum Franţa şi Germania de a se revizui acordul de la Schengen. Die Presse remarcă la Viena faptul că opinia franco-germană privind necesitatea reintroducerii dreptului de control, pe timp de 30 de zile, la graniţele interne ale statelor din spaţiul Schengen, deşi susţinută de Austria, nu e defel împărtăşită de alţi lideri europeni,