Analiză: Lasconi: cum scapă de oligarhia USR? Ce negociază?

La Congresul Uniunii Salvați România (USR) au concurat cele trei facțiuni concurente din partid: (i) Reconstrucția și lista de candidați pentru conducerea partidului care merg pe mâna Elenei Lasconi (Radu Mihaiu, Lucian Stanciu-Viziteu, Claudiu Năsui, Cristina Prună, Adrian Wiener); (ii) Gruparea Echilibru, facțiune aliniată în spatele lui Dominic Fritz, cu Vlad Voiculescu, Clotilde Armand, Allen Coliban; (iii) Partida Unit cu Ionuț Moșteanu și fostul ministru al Justiției, Stelian Ion.

Elena Lasconi are nevoie de majoritate pentru a face schimbări în USR, un partid care a creat mari așteptări, dar care a eșuat în apatie parlamentară și conducere de tip oligarhic. Deciziile s-au luat prea mult în ultimii patru ani în cercuri mici, fără consultări reale, adesea pe ascuns. Noua președintă a Uniunii Salvați România a denunțat de altfel așa numitul Grup al Celor Cinci care făcea jocurile mari în partid (Dan Barna, Cristian Ghinea, Vlad Botoș, Vlad Voiculescu și Ionuț Moșteanu). Dintre cei cinci, Dan Barna și Vlad Voiculescu sunt deja europarlamentari.

Înainte de Congres, Lasconi a spus că-și dă demisia dacă nu are majoritate, dar între timp configurația actuală îi permite negocieri cu celelalte facțiuni, care presupun revendicări, de-o parte, și eventual promisiuni, de cealaltă parte: nu doar funcții în partid și locuri eligibile în Parlament la alegerile de la finele acestui an, ci și indulgență pentru vechea conducere și fostul lider, după cum ne-au spus surse din proximitatea tratativelor.

Pe lista de cereri se află dinspre gruparea Fritz și ideea de a schimba principiul împărțirii banilor formațiunii între centru și filiale. Până acum, 70% din sumele care-i revin USR au fost bani cheltuiți la centru și numai 30% au fost alocați în teritoriu. Cerința este de inversare a acestor procentaje, potrivit unor informații din interiorul USR. În plus, se mai așteaptă din partea Elenei Lasconi să ceară un audit de personal, în care să se clarifice numărul de membri și așezarea geografică a efectivelor formațiunii, poate și un audit financiar.

Nu se poate face nicio comparație cu situația în care a fost  Dacian Cioloș în urmă cu doi ani, când și-a dat demisia imediat după ce a fost ales președintele USR: atunci partidul era total polarizat de cele două candidaturi Dan Barna vs. Dacian Cioloș. Primul a câștigat majoritatea în Biroul Național și nu era prea dispus spre negociere iar al doilea câștigase fotoliul de președinte, dar nu putea face nicio schimbare, fiindcă nu putea spera la jumătate plus unu din voturile conducerii.

Acum peisajul s-a schimbat, vechea conducere nu mai are legitimitate, dacă nu cumva e chiar compromisă, așa că a făcut un pas în spate, sperând însă la locuri în parlament, iar pe moment Elena Lasconi e singura care are portanța necesară. Dominic Fritz are la rândul lui în spate un mandat de succes la Timișoara, dar așteaptă să intre în luptă după alegeri, anul viitor, când speră să aibă în buzunar și pașaportul românesc, nu doar pe cel german. 

Elena Lasconi se arată gata să se arunce într-o luptă care va fi mai dură decât își imaginează, mai ales că nu va fi menajată de televiziunile de știri care fac propagandă pentru partidele tradiționale iar marii bărbați de stat viitori prezidențiabili nu vor avea probleme să o pună la colț fără scrupule în discursuri și jocuri murdare, cum s-a întâmplat mereu în campaniile electorale autohtone.

Toți potențialii prezidențiabili au motive să se teamă de Lasconi, chiar dacă până acum nu a prezentat nicio idee din eventualul program pe care l-ar pune în practică dacă ar ajunge la Cotroceni. Totuși, e mai tânără decât ceilalți, vorbește mai bine decât ei și nu are nevoie de limba de lemn să se exprime. Nu e suficient, dar poate deveni, mai ales că alegătorii care se definesc de dreapta nu prea vor să-l voteze pe Nicolae Ciucă, fostul premier plagiator căruia îi lipsesc și ideile, și cuvintele.

Ce-i drept, acest electorat educat de care ar avea nevoie Lasconi se cucerește cu proiecte consistente, realiste, atlantiste. Într-o perioadă în care militarii din statele avansate vorbesc despre război, România aflată în vecinătatea conflictului se așteaptă să aibă lideri care nu doar înțeleg ce se întâmplă, dar au și soluții pentru țară, dacă nu și pentru regiune. Deocamdată, președinta USR nu a vorbit despre lucruri grave și nici nu știe prea clar ce-ar face dacă ar ajunge mâine la Cotroceni. Poate s-ar baza pe sistemul din jur, dar fără cunoaștere, sistemul își face propriul joc.

Ceea ce știe sigur Lasconi e că are dorința să meargă în țară să se întâlnească peste tot cu oamenii, să-i convingă că e o variantă mai bună decât Șoșoacă, Ciucă sau Ciolacu. Mulți vor migra spre ea, pentru că are stofă de lider, dacă ar avea și idei, dacă ar știi cum să redea energia partidului, dacă ar avea o listă de priorități pentru țară, poate că ar fi ceva mai convingătoare. Dar USR se va așeza în spatele ei? O va susține cu adevărat în cursa pentru Cotroceni? Sau foștii lideri vor găsi căi să o saboteze?

Orice poate fi posibil cu un partid precar, în care tot mai mulți se tem să nu-și piardă funcțiile, de parcă n-ar avea și alte meserii. Mulți îi calculează deja un posibil insucces, dar alții se înghesuie cu ea în vagonul cu muzicanți, ca și cum succesul e foarte aproape. De la primăria din Câmpulung la Cotroceni e un pas mare, dar nu imposibil.