La ce ajută F35. Și cât de apărați suntem la Marea Neagră

Toate formalitățile trebuie însă finalizate înainte de alegerile de anul viitor, dacă România vrea să aibă la începutul deceniului următor aceste avioane invizibile, râvnite de toate armatele din lume. Ce-i drept, polonezii le vor avea mult mai repede și mai ieftin, dar e posibil ca Armata Română să aibă parte de o variantă mai avansată și deci mai bună, mai ales că în primă fază au fost descoperite diferite probleme la aceste aparate ale viitorului.

Unul dintre cei mai cunoscuți piloți de încercare pentru avioanele militare din generația a cincea, Billie Flynn, spune totuși că: 

„Avionul F-35 poate să distrugă orice rachetă sol-aer, apoi să neutralizeze toate amenințările de la sol și să obțină și dominația spațiului aerian, pentru că va lichida și orice amenințare de acolo. Gândiți-vă doar că noi îi vedem pe ei, dar ei nu ne văd. E ca și cum ai juca fotbal și una dintre echipe ar fi invizibilă. [...] Într-o lume paralelă, fiindcă nu am vrea să fim atrași într-un război în Ucraina, F-35 ar distruge complet forțele rusești”.

Comisiile pentru apărare ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au dat vot favorabil, cu unanimitate de voturi, cererii Ministerului Apărării de cumpărare a celor 32 de avioane F-35 în valoare de 6,5 miliarde de dolari fără TVA. În acești bani sunt incluse și serviciile de instruire, simulatoarele de zbor, munițiile aer-aer și aer-sol.

Sunt cele mai scumpe cumpărături de apărare pe care le-a făcut vreodată România și pe care poate că Bucureștiul nu le-ar fi avansat dacă țara nu ar fi atât de aproape de frontul deschis de Rusia în Ucraina. Războiul de lângă noi i-a determinat de altfel pe liderii români să crească începând cu acest an cheltuielile de apărare la 2,5% din Produsul Intern Brut. Potrivit Strategiei Militare a României, din banii alocați MApN, cel puțin 20% sunt destinați înzestrării și modernizării iar 2% cercetării, dezvoltării și inovării. Anul acesta au fost cheltuiți peste 3 miliarde de euro pentru cumpărare de tehnică militară.

Deocamdată, apărarea aeriană se face cu F-16. La sfârșitul acestui an, când vor veni cele 32 de avioane F-16 din Norvegia,  România va avea în dotarea sa 49 de astfel de F-16 Fighting Falcon, ceea ce înseamnă trei escadrile. Prea puțin, însă, pentru apărarea lungii frontiere estice. Necesarul ar fi de 120 pentru ca România să se descurce mai bine.

Urgența în acest moment este însă apărarea la Marea Neagră. Există semnale că guvernul se pregătește să investească într-un sistem anti-dronă, pentru a evita atacurile rusești destinate porturilor ucrainene la Dunăre, care trimit din greșală aparatele de zbor fără pilot pe teritoriul românesc. Până acum, patru drone rusești au fost găsite în Deltă, una dintre ele la doar 10 kilometri de Tulcea.

Pentru început, NATO îi va împrumuta României un astfel de sistem cu mai mulți senzori care vor detecta dronele și le va distruge prin bruierea semnalului GPS sau cu ajutorul unui tun care trage cu o plasă specială. Strategii Alianței vor propune de altfel până la finele lui 2023 o doctrină de contracarare a dronelor, într-o perioadă în care aceste arme pot schimba soarta războaielor.

România a investit în ultimii ani în apărarea litoralului, chiar dacă flota militară e nesemnificativă. Până în 2028, țara va avea un sistem de apărare a coastei cu patru lansatoare mobile și cu un sistem de acțiune de peste 200 de kilometri. Există de asemnea 54 de baterii HIMARS, plus 81 de sisteme de rachete. De fapt, după cum scrie Adrian Mihălțianu în Press One, bateriile HIMARS din Dobrogea ar putea lovi  la nevoie chiar ținte de pe țărmul vestic al Crimeei.

Într-un ritm care pare lent, România a reușit să iasă din letargie și să-și construiască o apărare consistentă, în așa fel încât în cazul unui atac concertat să poată face față singură o perioadă, până la venirea aliaților.