Kövesi și misiunea unică a președintelui Iohannis

Șefa Parchetului European aflată în vizită la București i-a confirmat lui Dan Tăpălagă într-un interviu pentru G4 Media că acum patru ani, președintele Iohannis i-a cerut demisia. Dacă ar fi acceptat, președintele n-ar mai fi fost obligat să o revoce din funcție, așa cum prevedea decizia Curții Constituționale.

Kövesi explică fără resentimente de ce a refuzat rugămintea președintelui: „Pentru că nu avem niciun motiv să demisionez. Rolul meu nu este să ajut președinții să treacă peste momente delicate când trebuie să explice propriile lor decizii. Nu mă consideram vinovată cu nimic. Așteptam la finalul mandatului, dacă am fost revocată, cineva măcar să mulțumească pentru ce am făcut, nu să-mi ceară demisia”.

Înainte de revocarea din funcție a șefei DNA, Klaus Iohannis a sperat vreme de patru săptămâni că aceasta se va răzgândi, apoi grăbit de temeri pentru propria soartă a semnat demiterea Codruței Kövesi. Nici măcar nu a avut tăria să explice el însuși ce s-a întâmplat, cum a fost pus la colț, cum nu s-a putut lupta cu PSD care controla Curtea Constituțională. Pur și simplu a trimis-o pe Mădălina Dobrovolski, pe atunci purtătoarea sa de cuvânt, să argumenteze că „România nu poate face pași înapoi de la statutul de țară în care domnește legea și în care supremația Constituției este respectată”. 

Era într-adevăr o situație de șah-mat. În 2018, PSD guverna cu o majoritate stabilă în Parlament și avea printre obiective oprirea cruciadei Direcției Naționale Anticorupție (DNA) împotriva politicienilor corupți și salvarea liderului său Liviu Dragnea de câteva dosare penale care riscau să-i compromită cariera politică. Schimbarea Codurilor Penal și de Procedură Penală, modificarea Legilor Justiției, schimbarea Codruței Kövesi din fruntea DNA și eliminarea procurorului șef Augustin Ioan erau pași necesari în atingerea scopurilor lansate de PSD imediat după câștigarea alegerilor din 2016.

Abia în 2018, prin tertipuri greu de imaginat într-un stat de drept, social-democrații au reușit să o dea la o parte pe Kövesi. Iohannis a semnat decretul de revocare cu doar câteva ore înainte de o ședință la fruntașilor PSD, care ar fi urmat să decidă suspendarea președintelui pentru nerespectarea Constituției în această speță complicată.

Mărturisirea făcută acum de Codruța Kövesi despre intenția președintelui de a-și salva onoarea prin convingerea șefei DNA de a-și înainta demisia scoate la iveală nu doar aparenta lipsă de curaj, ci și predispoziția lui Klaus Iohannis spre trădări, compromisuri și înțelegeri subterane.  

Kövesi povestește însă și despre singurătatea ei în competiția pentru șefia Parchetului European, în care ea a câștigat în ciuda piedicilor puse de România: „Așa cum bine știm, statul român a fost împotriva mea la acel moment. A fost chiar și un vot împotriva mea”. Klaus Iohannis nu a susținut-o în niciun fel, mai sugerează Kövesi.

Atunci când i-a cerut, însă, demisia, Klaus Iohannis își asuma o singură misiune: să supraviețuiască, indiferent de scamatoriile pe care era obligat să le încerce sau de cedările pe care trebuia să le facă. Președintele nu a fost dispus să sacrifice nimic de dragul dreptății sau al principiilor. A jucat mai mult pentru el decât pentru țară. Așa a ajuns să numească în fruntea parchetelor magistrați vulnerabili, incapabili sau loiali unor tabere politice. Apoi, din rațiuni similare, a preferat să renunțe la o coaliție PNL-USR-UDMR în favoarea unei alianțe cu PSD. Compromisurile se văd în pachetul Legilor Justiției, în lentoarea procurorilor și în rezultatele lor modeste. 

Codruța Kövesi explică de altfel în același interviu pentru G4media.ro că, în opt luni de activitate a Parchetului European, autoritățile românești au raportat zero cazuri de fraudă cu TVA și contrabandă, deși România este țară de frontieră a UE. Practic, actuala șefă a Parchetului European demonstrează cât de reticentă este România în aplicarea directivelor anticorupție și implicit cât de nepregătită e să intre în Schengen.