Kövesi, Europa, statul paralel şi statul agramat

Admit că, laolaltă cu milioanele de români care au făcut la fel, m-am bucurat nespus să văd ilustrul magistrat comportându-se nu doar ireproşabil, ci şi omeneşte impecabil la audierea sa în Parlamentul European. În care a câştigat magistral dura competiţie pentru ocuparea funcţiei de procuror-şef.

Laura Codruţa Kövesi a ştiut, pentru a câta oară, să facă faţă excelent unui test extrem de greu. S-a arătat perfect în stare să reziste admirabil unei presiuni enorme. Şi să dea replici inteligente unor interpelări dificile, uneori insinuante, alteori de-a dreptul insolente, inclusiv cu oarecare conotaţii antiamericane, menite să convingă extremele din Parlament să n-o voteze. 

A răspuns clar, concis şi convingător multor întrebări tehnice, ori imprecise, precum si indicibilei impertinenţe, afişate pesemne la ordin, fie de pseudodisidentul ex-pesedist Cătălin Ivan, fie de una din emblemele agramatismului românesc, numită Grapini. Care, împreună cu stăpânii ei analfabeţi şi hoţi ar fi de tot hazul dacă n-ar reprezenta şi spori, în lumea civilizată, ruşinea României. 

La toate provocările Kövesi a răspuns calm, politicos şi competent, cu bunăvoinţă, cu modestie şi cu neafişata şi neostentativa superioritate morală a omului incapabil să coboare la un nivel suburban şi să se prostitueze. A omului pentru care a accepta să se amestece în tărâţele în care încearcă din răsputeri să-l vâre cleptocraţia e, pur şi simplu, peste puterile sale. 

La acest succes etic s-a adăugat cel profesional. S-a materializat în victoria, fie şi strânsă, obţinută de eminenta româncă mai întâi în Comisia de Control Bugetar în faţa rivalilor ei, îndeosebi a competentului ei adversar francez, iar apoi în izbânda detaşată, în Comisia de Libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne. Francezul, deşi strălucit, s-a văzut înfrânt pe bună dreptate.

Căci, oricât de potrivit ar părea să fie pentru funcţia de procuror-şef european, n-are cum fi la înălţimea unui magistrat din est cu o bogată experienţă în furtul de fonduri europene, evaporate în subteranele celor mai sinistre reţele mafiote răsăritene cu care Kövesi se luptă la baionetă, de ani.  

Este cu atât mai remarcabil acest triumf cu cât Kövesi l-a repurtat nu oricum, ci în condiţiile demonizării ei sistematice, de către cleptocraţia dragniotă şi partidele ei. Şi nu oriunde l-a obţinut, ci în vest, într-un Parlament European populat în bună parte nu de sicofanţi şi fripturişti, ci de oameni politici şi oneşti şi informaţi şi în stare să gândească şi să se exprime fără să comită cele mai ridicole greşeli de exprimare, ca reprezentanţii statului agramat, edificat, cinic, de Liviu Dragnea şi ai lui, ca să nu fie deranjaţi de oficiali cinstiţi, incisivi, competenţi şi neşantajabili.  

Luarea cu brio a acestui examen de către LCK e şocantă şi dureroasă la culme pentru PSD. În fapt, ar putea fi fatală pentru un antimeritocratic regim dragniot, care-şi bazează doctrinar existenţa şi opera de demontare a statului de drept pe întoarcerea pe dos a realităţii, prin invocarea obsesivă a unui prezumtiv "stat paralel" simbolizat de fosta şefă a DNA. A cărei eficienţă şi al cărei merit n-au redus, ci au amplificat exponenţial ura alimentată de agitpropul pesedisto-antenist împotriva ei. 

La Bruxelles acestei uriaşe cacialmale pesediste i s-a plătit, fără jenă, sec, în chiar faza în care regimul Dragnea conduce, vai, Europa. Căci europarlamentarii, care au respins categoric confabulaţia cleptocratică antijustiţie, au ţinut să pună realitatea din cap pe picioare, ridicând-o clar pe scut pe Laura Kövesi. Vor putea ignora şefii de stat şi de guvern din UE acest verdict?

Teoretic, da. În practică nu prea, dacă nu sunt sinucigaşi. Le va fi imposibil să nu ţină seama de verdictul comisiilor de specialitate din PE şi să n-o valideze definitiv pe româncă în funcţia de procuror-şef european, fără să aplice atât Consiliului European şi, prin extensie, Comunităţii înseşi, cât şi unui for ca PE, ales prin votul liber al cetăţenilor europeni, deci credibilităţii UE, o lovitură cumplită. Dacă nu una de graţie. Căci la ce ar mai fi, oare, bune, alegerile europene?

În Parlamentul European s-a produs, astfel, nu doar reaprecierea şi repunerea în drepturi a unei realităţi masiv atacate şi constant intoxicate prin delirul pesedist, un demers ce slujeşte românilor şi resuscitării statului de drept românesc.

Nu li s-a dat doar românilor o şansă preţioasă de a-şi clarifica reperele şi ierarhiile şi de a se opune uriaşei manipulări la care îi supune propaganda dragniotă. Ci s-au hrănit şi speranţele alegătorilor pro-europeni. Căci propunerea de învestire a Laurei Kövesi lansează şi un semnal deloc neglijabil cerând luarea în serios a veritabilelor  interese ale Europei şi ale asediatelor ei democraţii. 

Masiv contestatei Uniuni Europene i s-a pregătit, astfel, un triplu dar. Românilor li se dă un prilej fără egal de mândrie naţională, după o prea lungă şi grea umilinţă. Comunităţii i se dăruieşte un magistrat scrupulos în materie de aplicare a legii, competent şi eficace în combaterea fraudei fondurilor europene, a crimei organizate şi, probabil, şi a terorismului. Tuturor, în fine, li se oferă cadoul amplificării credibilităţii unor instituţii europene grav discreditate în vremea din urmă.