Jina Mahsa Amini: chipul protestelor din Iran

"Nu aveam nicio idee că va veni ziua în care mama noastră va adormi pe patul tău de atât plâns, tatăl nostru va sta într-un colț al camerei ascunzându-și lacrimile de noi iar eu nu voi putea deschide torpedoul mașinii mele ca nu cumva să văd vălul tău lăsat acolo... Singura mea dorință ar fi să te mai îmbrățișez o dată...", a scris Ashkan Amini, fratele Jinei Mahsa Amini, pe Instagram, pe 11 octombrie.

Este o zi de marți, la sfârșitul lunii octombrie. Au trecut 39 de zile de la moarteaei. Diako Aili, verișorul ei, se așază pe canapea, acasă, într-un sat din apropierea orașului norvegian Bergen și deschide albumul foto pentru reportaj. Coperta este neagră iar fotografiile se află în folie transparentă. Ne arată una dintre fotografii. "Aici", spune el, "ea este Jina”. 

O fetiță în pantaloni înflorați, cu părul negru și des, care îi cădea strălucitor pe gât. Diako mai scoate o fotografie. În această imagine, Jina stă ghemuită și desculță pe covorul din sufrageria casei părinților ei din Saghes. Micuță, cu gene lungi, îmbrăcată într-un tricou alb pe care scrie "Flower" cu mici pietre strălucitoare. Se uită peste umăr, direct în camera de fotografiat.

Identitatea kurdă

"Mahsa", spune Diako Aili, "nimeni nu i-a spus niciodată așa". Nici familia ei, nici prietenii, nici măcar ea însăși. Însă pentru pașaport au trebuit să-i dea un nume persan, fiindcă numele kurde în general nu sunt acceptate. Ea locuia în Saghes, un oraș kurd din vestul Iranului, cu 140.000 de locuitori, nu departe de granița irakiană. Fata vorbea kurdă cu familia ei, așa că toată lumea de aici îi spunea doar pe numele ei adevărat: Jina. Fata care adora cântecul, dansul și călătoriile. Jina, fata care a fost arestată de poliția iraniană a moralității pe 13 septembrie și dusă la o secție de poliție, unde s-a prăbușit la scurt timp. A stat în comă timp de două zile și jumătate, cu răni la cap și respirând cu ajutorul unui tub. 

Rudele ei din Iran întâmpină dificultăți în a vorbi cu jurnaliștii. Telefoanele sunt monitorizate iar familia se pare că a primit primele amenințări la scurt timp după moartea tinerei. Se înțelege, deci, că oamenii manifestă precauție în toate conversațiile cu ”Der Spiegel” și DW. 

Vise și planuri

Acum, la mijlocul lunii noiembrie, un lacăt mare de argint atârnă în fața unui magazin din Saghes. În timp ce viața continuă în toate celelalte magazine, în care comercianți vând genți, bijuterii, telefoane mobile, în magazinul Jinei Amini s-a stins lumina.

Jina își dorea ca tatăl ei, Amjad Amini, un ofițer de asigurări pensionat, să deschidă acest magazin pentru ea, ne spune însuși tatăl ei la telefon. Fiica lui își aștepta locul la universitate și căuta un loc de muncă pentru a umple timpul de așteptare. Cu câteva luni înainte de a muri, în vara acestui an, el i-a îndeplinit visul. "Best Boutique", așa și-a numit ea afacerea.

Când tatăl, când fratele ei o aduceau la magazin dimineața și o luau din nou seara, povestesc rudele ei din Norvegia. La 22 de ani, Jina Amini încă mai locuia acasă cu părinții ei, într-o frumoasă casă cu două etaje din Shahrak Daneshgah, un cartier populat de clasa mijlocie din Saghes.

Deși ea deținea de mult timp permis de conducere și îi plăcea să conducă, femeie tânără și necăsătorită fiind, a merge singură la serviciu probabil că nu era o opțiune pentru ea. 

Prudență și teamă

Aliya Aili, mătușa lui Jina Amini, a călătorit la Saghes în vara anului 2022. Ea povestește cum Jina i-a atras atenția în repetate rânduri că mătușa ar trebui să se acopere și îi arăta cum trebuie să stea voalul. "Sunt foarte stricți", spunea Jina, în a cărei voce se simțea o anumită teamă față de poliție și de gardienii moralei.

Aliya Aili, care are în jur de 40 de ani, a părăsit Iranul la începutul anilor 90, când avea doar 18 ani. Copiii ei s-au născut în Norvegia. Oare dacă sora ei, mama Jinei, ar fi plecat cu ei atunci, Jina ar mai fi în viață astăzi?

Uneori, spun Diako Aili și mama sa, familia se simțea vinovată. Aceasta chiar datorită tuturor libertăților pe care le consideră de la sine înțelese. "Sora mea mai mică este de aceeași vârstă cu Jina", spune Diako Aili. Cele două s-au născut la câteva săptămâni distanță, una într-o democrație occidentală, cealaltă într-o dictatură islamistă. "Sora mea poate să spună ce vrea, să poarte ce vrea, să fie cine vrea", spune el. 

Jina Amini a avut parte de reguli diferite. Părul și gâtul, acoperite cu un văl, formele corpului feminin, acoperite de o mantie, iar de la încheieturi până la glezne nu a avea voie să se vadă pic de piele. 

O fată sănătoasă și liniștită

Jina s-a născut pe 21 septembrie 1999 și de atunci nu a trecut o zi în care să nu se fi văzut sau măcar să nu fi vorbit, spune bunicul ei, Rahman Aili. DW l-a contactat telefonic la Saghes.

Când Jina era încă bebeluș, el a numit-o "Schne", ceea ce în traducere aproximativă înseamnă ”vânt blând”. Bunicul a continuat s-o strige în felul acesta și după ce Jina a devenit adultă. Era o fată liniștită și calmă.

Când era în școala primară, medicii i-au descoperit o tumoare benignă pe creier, care a fost tratată chirurgical cu succes. De atunci, spune bunicul ei, nu a mai avut niciodată probleme de sănătate. El subliniază acest lucru, probabil și pentru că medicii legiști iranieni au susținut ulterior că nu violența poliției, ci această operație mai veche ar fi fost cauza morții nepoatei sale. Rudele ei susțin că era sănătoasă.

Ziua morții

Ultima lor călătorie trebuia să fie despre viitorul Jinei. Familia a călătorit împreună la Urmia, un oraș din nord-vestul Iranului, pentru a o înscrie la universitate. Acolo s-a înscris cu succes la studii de biologie.

În după-amiaza zilei de 13 septembrie, când Jina Amini a fost arestată, tinerii (Jina, fratele ei Ashkan Amini și doi verișori) ieșiseră împreună în oraș, ne spune unchiul ei, Aili, la telefon. Între orele 18.00 și 18.30, au coborât din tren la stația de metrou Haghani. Acolo, Jina și cei doi verișori ai ei au fost arestați de Gasht-e Erschad, poliția moralității, chipurile pentru că ar fi purtat "haine neislamice". Până la urmă, arestată nu a fost decât Jina. 

Una dintre cele două verișoare, care a scăpat de reținere, a relatat ulterior mătușii sale din Norvegia cele întâmplate. Jina a încercat să se opună arestării, dar polițiștii de la moravuri au forțat-o să urce în autovehicul. Verișoara a continuat spunând că au urmărit echipa de moravuri până la secția de poliție și că, la aproximativ două ore după arestarea Jinei, câteva tinere au ieșit din secție strigând: "Au omorât-o!".

După aceea, a venit ambulanța care a dus-o pe Jina la spitalul Kasra. Bunicul ei este convins că ”Jina fost supusă la acte de violență”. 

În dialog cu DW, tatăl Jinei și-a exprimat speranța că cei responsabili își vor primi pedeapsa cuvenită. "Azi a fost Mahsa, mâine va fi altcineva", afirmă unchiul fetei.

Mătușa Jinei din Norvegia amintește că Jina i-a mărturisit de mai multe ori că voia să plece din Iran după absolvire. Părăsirea Iranuluieste visul multor tineri iranieni. Al Jinei, însă, a fost îngropat odată cu ea. Pe piatra de mormânt a tinerei fete scrie: "Dragă Jina, nu ești moartă. Numele tău va fi un cod”. 

Articolul este rezultatul unei colaborări între publicația "Der Spiegel" și Deutsche Welle.