"Lunile viitoare vor fi cele mai dificile din istoria UE"

Deutsche Welle: Domnule Krastev, armata ucraineană tocmai obţine rezultate militare impresionante în cursul contraofensivei împotriva trupelor ruse aflate în ţară. Se va încheia curând războiul din Ucraina?

Ivan Krastev: Războaiele ultimelor decenii nu au avut niciodată cu adevărat un sfârşit. Acţiunile militare au fost pur şi simplu îngheţate cândva. Probabil că acelaşi lucru se va întâmpla şi cu acest război. Va exista probabil o încetare a focului dar nu o pace veritabilă. După cum auzim şi citim, Rusia pregăteşte în teritoriile controlate de Moscova "referendumuri pentru independenţă", ceea ce echivalează de facto cu anexarea acelor regiuni. În aceste condiţii, negocierile de pace sunt imposibile.

Propaganda rusă susţine că Rusia a învins de multă vreme Ucraina. Acum Rusia luptă împotriva NATO, care poartă acel război cu carne de tun ucraineană. Are Moscova dreptate?

În orice război ambele tabere susţin că au repurtat victoria. Rusia a început într-adevăr războiul ca pe o "operaţiune specială", având convingerea că în decurs de câteva săptămâni nu va mai exista o Ucraină pro-vestică. Din acest punct de vedere Rusia a pierdut deja, fiindcă nu a atins acest obiectiv.

Afirmaţia că Rusia luptă în Ucraina de fapt cu vestul încearcă să ofere răspuns la două întrebări. În primul rând: de ce ucid ruşii în Ucraina oameni cu care au convieţuit până de curând? Şi a doua: de ce nu are Rusia supremaţia militară scontată? Singura explicaţie care pare plauzibilă este următoarea: Rusia se luptă cu întreg vestul. Teza este următoarea: Vestul a înşelat Rusia, Rusia este victima şi nu agresorul.

Acest clişeu cu Rusia cea bună împotriva Ucrainei şi a vestului malefic este foarte răspândit. Moderatorul TV rus Vladimir Soloviov a declarat recent ceva de genul: da, ruşii nu sunt cei mai bogaţi oameni, nu au cea mai îndelungată speranță de viaţă, dar luptă de partea binelui. Aşa gândesc toţi ruşii?

A-i prezenta pe ruşi ca pe "poporul ales", care salvează mereu şi mereu lumea, nu este ceva nou. Totuşi, o noutate este faptul că această idee nu mai stârneşte larg ecou în societatea rusă. Acolo a apărut o societate de consum care este dispusă să accepte misiuni militare în spaţiul post-sovietic dar nu şi ideea sacrificiului de sine în scop misionar. De aceea şi încearcă guvernul rus să-i ţină departe de evoluţia războiului pe oamenii din marile oraşe. La Moscova sau Sankt Petersburg nu prea se vede rău-famatul simbol Z.

Să însemne aceasta că sancţiunile au efect asupra populaţiei ruse?

Pe termen mediu vor avea cu siguranţă efecte, dar până acum nu au mare influenţă asupra vieţii de zi cu zi a ruşilor obişnuiţi. Afectate sunt doar clasa de mijloc din mediul urban şi elita economică, adică doar cei aproximativ 10 milioane de ruşi care călătoresc în străinătate. A călători în străinătate a devenit acum mult mai complicat. În plus, ruşii care se duc în străinătate nu mai sunt între timp bine văzuţi acolo. În tabăra rusă ei sunt perdanţii acestui război.

Şi cine este câştigătorul? Un alt clişeu propagandistic moscovit pretinde că SUA sunt singurul câştigător. E un miez de adevăr aici?

Da, propaganda rusă afirmă fără ostenire că ceea ce se întâmplă în lume este provocat de SUA şi în cele din urmă este un câştig pentru SUA. Dar în realitate pagubele economice produse de acest război se resimt mult mai acut în Europa decât în SUA. De asemenea, Europa a resimţit la modul dureros dependenţa ei de SUA. În mod paradoxal, mai nimeni nu a contribuit mai mult la creşterea acestei dependenţe decât preşedintele Putin. Prin afirmaţia că SUA sunt profitori ai războiului, Moscova încearcă să bage zâzanie între Bruxelles şi Washington. Propaganda rusă tot repetă că în vreme ce petrolul şi gazele se tot scumpesc în UE, SUA nu sunt afectate. Ele îşi văd liniştite de vânzarea gazului lichefiat, din extracţie proprie.

Îşi vând şi armele.

În cazul Ucrainei, armele sunt mai degrabă făcute cadou. Da, armele americane şi SUA sunt într-adevăr un factor-cheie în acest război. Dar narativul rus încearcă să dea un alt înţeles întregii chestiuni: SUA nu doar că sunt implicate, dar au şi vrut şi iniţiat acest război. Dar această poveste nu este deloc convingătoare. Fiindcă din punct de vedere strategic SUA se concentraseră înainte de atacul rusesc cu totul pe China şi au făcut tot ce este imaginabil pentru a împiedica acest război.

Ce efecte va avea acest război asupra următoarelor alegeri prezidenţiale din SUA?

America este din multe privinţe scindată la modul dramatic. Ucraina nu se află în niciun caz în centrul dezbaterii publice. Decisive sunt alegerile pentru Senat şi Camera Reprezentanţilor din noiembrie. Până acum două luni se părea că democraţii vor pierde majoritatea în ambele Camere ale Congresului. Asta ar fi întărit masiv poziţia lui Donald Trump. Ne putem uşor închipui cum un viitor preşedinte Trump ar afirma cu veselie că războiul din Ucraina a fost războiul lui Biden. Dar în cazul în care democraţii vor avea în continuare majoritatea în Senat şi Camera Reprezentanţilor, se va pune următoarea întrebare în tabăra republicană: este Trump candidatul potrivit?

Se tot spune că SUA şi Rusia tocmai se află în pragul unui război nuclear. Sunteţi şi dumneavostră de aceeaşi părere?

Este adevărat că primejdia există, dar ea nu este în cele din urmă atât de serioasă. Fiindcă singurul lucru pe care SUA şi Rusia îl reuşesc momentan împreună este împiedicarea unei escaladări nucleare. Dar marele risc este reprezentat de centralele atomice ucrainene. Luptele se poartă periculos de aproape de reactoare. O defecţiune sau eroare umană ar putea provoca o evoluţie dramatică. Recurgerea la arme atomice va deveni mai probabilă doar în cazul unui succes militar colosal al Ucrainei. Sau în cazul în care Kievul ar încerca să cucerească Crimeea.

Va exporta Moscova războiul în alte ţări, în Republica Moldova sau ţările baltice?

Asta depinde de cum va decurge războiul în Ucraina. Momentan Rusia încearcă să evite o mobilizare masivă. Moscova nu vrea în niciun caz să trimită pe front fiii clasei de mijloc din mediul urban. În funcţie de cum vor decurge lucrurile în Ucraina, Rusia ar putea într-adevăr ataca Republica Moldova, dar în niciun caz ţările baltice. Ele sunt membre ale NATO şi în cazul în care ar fi atacate, ar fi vorba despre un cu totul alt război.

Cei din ţările baltice, dar şi polonezii, au dat alarma în UE cu mult înainte de atacul Moscovei în Ucraina şi au avertizat cu privire la pericolul reprezentat de Putin, dar nimeni nu i-a ascultat. Acum războiul este în toi.  Ce efecte va avea el asupra Uniunii Europene?

În primul rând a dus la o consolidare a UE. Atitudinea guvernelor dar şi a cetăţenilor a dus la sancţiuni fără precedent împotriva Rusiei. Sprijinul pentru Ucraina rămâne mare dar între timp cresc şi tensiunile în interiorul UE şi în anumite state ale UE. Mă tem că următoarele şase până la nouă luni vor fi cele mai dificile din istoria UE.

Acum plătim un preţ enorm pentru război - dar UE s-a confruntat şi anterior cu alte crize. Din acest punct de vedere războiul mi se pare un fel de Long Covid: criza refugiaţilor a revenit, din Ucraina au sosit deja dublu de mulţi refugiaţi, comparativ cu războiul din Siria. Criza financiară a revenit şi ea şi suntem ameninţaţi de instabilitate şi inflaţie.

Europa şi Japonia trebuie să plătească în prezent pentru energie, lunar, cu aproximativ 100 de miliarde de dolari mai mult decât în urmă cu un an. Această povară financiară uriaşă produce probleme masive. Iar societăţile sunt obosite de pe acum. Mă tem că vor exista mai multe proteste în genul celor de la Praga sau din Germania. Diverse grupări s-au consolidat în timpul diverselor crize. Oameni care au fost împinşi la marginea societăţii în timpul crizei financiare, adversari ai primirii refugiaţilor, antivaccinişti - astăzi ei cu toţii s-au reunit ca adversari ai establishmentului şi vin cu revendicări. Aceasta va provoca turbulenţe masive în UE.

Şi mai grav este următorul aspect: în toate crizele de până acum, Germania a fost factorul de stabilitate numărul unu, o stavilă în calea şuvoaielor. Dar astăzi Germania se numără între ţările cele mai grav afectate economic de criză. În plus, se pune la îndoială legitimitatea morală a Germaniei, mai ales în ţările baltice, Polonia şi Cehia. Această atitudine schimbată faţă de Germania, dar şi faţă de Franţa, îngreunează suplimentar eforturile de ieşire din această criză masivă.

Ivan Krastev este politolog şi director al Centrului pentru Strategii Liberale din Sofia. Este de asemenea asociat permanent al Institutului pentru Ştiinţe Umane din Viena.

Interviul a fost realizat pe 06.09.2022 şi actualizat pe 12.09.2022.