Istoria sărăciei

O imagine specifică fiecărei metropole europene: oameni ai străzii care caută resturi de mâncare în containerele de gunoi. Televiziunile difuzează des imagini cu refugiaţi africani bolnavi şi înfometaţi, iar în Germania dezbaterile privind şomajul şi scăderea nivelului de trai nu mai contenesc. Fără nicio îndoială, pauperitatea e o temă la fel de actuală ca acum câteva secole sau chiar milenii. Singurul lucru care s-a schimbat este modul în care o vede şi o tratează societatea. În cadrul unei expoziţii, muzeul din Trier prezintă metamorfoza fenomenului sărăciei în viziunea popoarelor europene.

Numeroase artefacte din Grecia, Egipt şi Imperiul Roman documentează sărăcia în antichitate. "Oamenii nevoiaşi erau înfăţişaţi sub forma unor pitici amuzanţi care se jucau sau dansează cu maimuţe la fel de înalte ca şi ei sau ca persoane cu handicapuri fizice. Aceşti oameni nu corespundeau idealului de sănătate şi integritate corporală, motiv din pricina căruia ajungeau să trăiască pe stradă", afirmă Frank Unruh - ghid al expoziţiei. Înstăriţii vremii îşi comandau asemenea figuri în bronz pe care le expuneau ca obiecte de decor în locuinţele sau pe domeniile lor.

Atracţia principală a secţiunii o constituie o statuie de bronz în mărime naturală reprezentând o bătrânică în stare de ebrietate care îmbrăţişează un ulcior de vin. Scena a fost inspirată dintr-o sărbătoare a vinului la care stăpânul i-a invitat inclusiv pe calicii de pe moşie. Specifică acestei perioade istorice a fost cruzimea cu care îi tratau bogaţii pe cei născuţi sub o stea mai puţin norocoasă ca şi ei.

Prin intermediul celor circa 160 de obiecte împrumutate de la muzee din întreaga Europă, lucrări ce poartă inclusiv semnătura unor artişti ca Pieter Brueghel, Max Liebermann sau Pablo Picasso, organizatorii expoziţiei prezintă sărăcia din cinci perspective; lungul drum pe care omenirea l-a parcurs de la ironizarea şi stigmatizarea fenomenului până la acceptarea acestuia şi la recunoaşterea dreptului celor săraci la convieţuire socială.

Odată cu răspândirea creştinismului, oamenii au descoperit empatia şi au început să-şi asume şi responsabilitatea segmentului de populaţie cu stare materială precară. În societăţile secolului XX această răspundere a trecut în prim-plan. "Expunem lucrări din anii ´20 purtând semnătura maeştrilor Max Beckmann, Käthe Kollwitz, Ernst Barlach", explică Sonja Mißfeldt de la muzeul din Trier. "Sunt artişti care au pus sub semnul întrebării gloria anilor ´20 şi care arată în creaţiile lor că nu totul a fost strălucit în perioada respectivă", adaugă ea.

Mentalitatea că sărăcia e numai vina individului şi că străinii sau cei neajutoraţi trebuie trataţi cu reţinere e mai actuală ca niciodată. În cadrul secţiunii "stigmatizare" sunt prezentate caricaturi în care anumite grupuri sociale sau chiar comunităţi religioase sunt marginalizate. Un "Panou de avertisment pentru ţigani" din secolul al XVII-lea avea rolul de a-i împiedica pe cei de etnie roma să treacă de porţile unui oraş în care nu erau bineveniţi.

Alte exponate reflectă eforturile omenirii în vederea combaterii sărăciei. Ultima lucrare prezentată vizitatorilor este o figură care surprinde: lângă perete, aproape de colţul sălii, stă un cerşetor. Realizat din material plastic, exponatul poartă semnătura artistului Albrecht Wild şi arată atât de natural încât, dacă ar fi aşezat pe stradă, cu greu şi-ar da seama cineva că nu se numără printre cei peste un miliard de nevoiaşi ai planetei.

Autori: Gudrun Stegen, Claudia Ştefan
Redactor: Robert Schwartz