Ion Iliescu, puterea şi comunicaţiile teroriştilor

Presa germană e astăzi plină de comentarii referitoare la sentinţa Curţii Constituţionale Federale, potrivit căreia actuala lege autorizând stocarea preventivă de date personale extrase din comunicaţiile IT şi telefonice ar contraveni legii fundamentale.

O dată în plus, majoritatea covârşitoare a editorialiştilor germani salută decizia Curţii, considerând că judecătorii de la Karlsruhe ar fi apărat libertatea ameninţată de excesele legislative ale unei clase politice obsedate de securitate.

Handelsblatt, Sueddeutsche Zeitung şi Lausitzer Zeitung critică la unison actuala lege. La stânga spectrului politic, Sueddeutsche Zeitung ar fi vrut ca judecătorii germani să fie încă şi mai severi, şi să nu permită, principial, nici un fel de stocare de date personale.

Mai ponderat, Handelsblatt se rezumă să critice legea amendată de Curtea Constituţională. O lege care, crede Handelsblatt, ar fi fost una adoptată panicard, în chip de refugiu pentru o clasă politică bântuită de frica impotenţei şi de dorinţa omnipotenţei, inclusiv în lumea digitală.

Despre putere şi conştiinţa ei, ca şi despre adevărata faţă şi istorie a PSD, aflăm detalii semnificative într-un articol consacrat de Frankfurter Allgemeine Zeitung lui Ion Iliescu, la împlinirea a 80 de ani.

Potrivit ziarului, Iliescu nu se împacă prea bine cu ideea de a-şi lua adio de la putere, de care rămâne legat şi la pensie. După ce a renunţat la toate funcţiile în PSD, a orchestrat cu măiestrie debarcarea lui Mircea Geoană, pe care l-a înlocuit cu Victor Ponta. Care îi este recunoscător, astfel încât în PSD Iliescu va continua să tragă sforile din umbră.

Ziarul din Frankfurt îşi ilustrează reflecţiile privind instinctul de putere ieşit din comun cu care e dotat Iliescu, jalonând cariera celui "care s-a alăturat comuniştilor odată cu ocuparea României de către trupele sovietice".

Ni se reaminteşte între altele că "mai vârstnicul Nicolae Ceauşescu l-a introdus pe Iliescu în Comitetul Central al PCR şi în guvernul României Socialiste"; că în anii 70 a căzut în dizgraţie şi a fost trimis în provincie; că "fundalul evenimentelor din decembrie 80, în cursul cărora Iliescu a preluat conducerea ţării rămâne neclar. Şi că e limpede în schimb că, după ce a ajuns la cârma ţării, Iliescu a făcut tot ce i-a stat în putere să protejeze interesele nomenclaturii (comuniste) şi să împiedice evoluţia democratică a României".

În iunie 90 "i-a adus la Bucureşti pe minerii care s-au repezit cu bâtele să bată studenţi şi să devasteze redacţii şi sedii de partid. Iar în timpul preşedinţiei sale, România a rămas lanterna roşie între ţările postcomuniste din răsăritul continentului".

În fine, Frankfurter Allgemeine Zeitung evocă schimbarea cursului său ("calificat de critici drept") neocomunist abia după realegerea în funcţia supremă, în anul 2000, la finele erei Constantinescu. Ziarul mai menţionează înfrângerea suferită de Iliescu în faţa lui Mircea Geoană în cursa pentru şefia PSD, după victoria lui Traian Băsescu în alegerile prezidenţiale din 2004, precum şi răzbunarea Bunicuţei: debarcarea lui Geoană.

Autor: Petre Iancu
Redactor: Ovidiu Suciu