Ion Iliescu pe listele PSD

Purtătorul de cuvînt al PSD, Bogdan Niculescu Duvăz, a declarat că este firesc ca Iliescu să candideze pe listele acestui partid. Preşedintele nu şi-a exprimat public dorinţa de a candida la Senat în numele PSD, dar cu toate acestea, a mai precizat Duvăz, partidul se simte dator să-i vină în întîmpinare. În consecinţă va propune un amendament care sa-i dea voie lui Iliescu să devină senator social democrat.

E puţin probabil să asistăm la mari polemici pe tema aceasta. Totuşi ele nu sînt excluse. Nici o grupare politică parlamentară nu are interesul să blocheze accesul lui Ion Iliescu în viitorul Parlament. Este prea tîrziu pentru contestaţii de acest tip. Ion Iliescu a reuşit între timp să-şi cîştige o anumită legitimitate: nu aceea derivată din schimbarea de regim de după 1989, aşa cum şi-ar fi dorit, ci una derivată din faptele de după anul 2000, privind orientarea categorică a României către lumea Occidentală. Din acel moment şi adversarii săi radicali au coborît tonul contestaţiei.

Totuşi este cu putinţă ca Opoziţia parlamentară să încerce să pună obstacole dacă majoritatea politică îi va ignora interesele vitale privind legea electorală. Iar în acest context, UDMR va avea de jucat un rol important. UDMR de exemplu nu vrea vot uninominal, aşa încît are ce să ceară în schimbul unui amendament care să permită candidatura lui Iliescu. În Parlament însă s-au văzut multe asocieri de conjunctură, aşa încît este greu de prevăzut cum vor evolua lucrurile. Chiar PRM ar putea oferi susţinere discretă în anumite puncte, dacă PSD se va învoi să renunţe la embargoul politic pe care l-a pus asupra sa. În ciuda dezminţirilor oficiale, anumite semne ale unei colaborări au fost deja identificate.

Totuşi motive serioase de dispută nu sînt pentru că Ion Iliescu nu mai poate fi preşedinte. Relaţia problematică dintre preşedintele statului şi partidele politice a primit de aici înainte prin noua Constituţie o rezolvare mai bună. Mandatul preşedintelui a fost prelungit la 5 ani, aşa încît ar putea apărea situaţii de coabitare. În România abia o coabitare între stînga şi dreapta ar putea sparge monopolul vicios al puterii politice care a acaparat pînă acum toate pîrghiile ignorînd adesea separaţia puterilor în stat. Executivul, Justiţia, serviciile secrete toate au fost într-o măsură prea mare dirijate dintr-un unic centru de putere politică. În plus preşedintele a fost perceput mereu a fi partinitător în competiţia politică internă. De exemplu, faptul de a fi aprobat începerea unei investigaţii a PNA împotriva lui Traian Băsescu a fost văzut ca un tribut plătit PSD-ului. Aşadar o dată cu plecarea lui Ion Iliescu din fruntea statului sînt tot mai puţine motive de patimă politică.