Ion Iliescu: „Este momentul să încetăm să căutăm vinovați“

În data de 3 martie Ion Iliescu a împlinit 92 de ani. Un bătrân bolnav care la ultimele alegeri a cerut să-i fie adusă acasă urna de vot. Cel care în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 declama la postul național de televiziune că „Ceaușescu a întinat nobilele idealuri ale socialismului“. Cel care i-a numit pe manifestanții din Piața Universității „golani“, iar unui ziarist insistent i s-a adresat cu apelativul „măi, animalule“. Ziaristul nu făcea parte de bună seamă din cei 85% dintre votanții lui Iliescu la alegerile din 20 mai 1990, de Duminica orbului.

După 32 de ani, Dosarul Revoluției încă mai stă dosit în sertarele procurorilor militari. După numeroase amânări și așa-zise vicii de procedură, în 2015 dosarul a fost clasat de procurorii militari pe motiv că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și că infracțiunile contra umanității nu erau prevăzute în legea penală. Până atunci ancheta fusese condusă de procurorul militar Dan Voinea, nimeni altul decât cel care a reprezentat acuzarea în simulacrul de proces al lui Nicolae și Elena Ceaușescu. În tot acest timp, CEDO a dat câștig de cauză mai multor sesizări ale victimelor din decembrie ’89 și a obligat statul român la despăgubiri de sute de mii de euro.

Ancheta va fi reluată, iar în 8 aprilie 2019 procurorul general al României din acea perioadă, Augustin Lazăr, anunța că Dosarul Revoluției din 1989 a fost finalizat iar rechizitoriul a fost trimis în instanță. Au fost puși sub acuzare Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, pe atunci consilier al premierului Viorica Dăncilă, și fostul șef al Aviației Militare, general în retragere Iosif Rus. Președintele Klaus Iohannis a dat publicității un comunicat în care aprecia că „în demersul societății românești de cunoaștere și asumare a trecutului, este fundamentală sancționarea faptelor care au reprezentat un atac direct la adresa vieții și demnității umane în timpul Revoluției din Decembrie 1989“. Ulterior, Ion Iliescu a declarat că „este momentul să încetăm să căutăm vinovați“.

Potrivit rechizitoriului înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), „prin instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului ar fi fost create numeroase situaţii de foc fratricid, trageri haotice, ordine militare contradictorii (...).  Probatoriul administrat în cauză relevă că inculpaţii Ion Iliescu şi Gelu Voican Voiculescu ar fi dezinformat în mod direct prin apariţiile televizate şi emiterea de comunicate de presă (contribuind astfel la instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului), ar fi participat la dezinformarea şi diversiunea exercitate pentru executarea cuplului Ceauşescu“.

Privind peste ani, realizăm cât de naivi am fost să digerăm diversiunile Securității cum că apa era otrăvită, că spre capitală se îndreaptă coloane de tancuri, că au fost văzuți teroriști care trăgeau din toate pozițiile.

Din aprilie 2019, de când dosarul a ajuns în instanță, Ion Iliescu nu s-a prezentat la nici unul din  termenele de judecată. În mai 2021, Curtea Supremă a decis restituirea Dosarului Revoluției la Parchetul Militar și refacerea rechizitoriului.

Din după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, odată cu intrarea în televiziune a lui Ion Iliescu, au fost înregistrate de șapte ori mai multe victime decât până atunci. Marea parte a românilor știu că fostul președinte al FSN și fost președinte al statului zece ani de zile e vinovat de crime împotriva umanității. Dar iată că nici după 32 de ani Parchetul Militar și Înalta Curte nu și-au făcut treaba. Au fost ascunse probe, nu au fost luate în seamă sute de mărturii, nu s-a cerut declasificarea informațiilor MapN, nu s-a ținut cont de concluziile comisiei senatoriale de anchetă. Dosarul cauzei cuprinde 3.330 de volume, dintre care 2.030 au fost instrumentate abia după 13 iunie 2016.

Într-un interviu din 3 martie 2021 la Realitatea Plus, Ion Iliescu afirma că în anii ’90 „viața politică era mai plină de substanță. Vă amintesc prima dezbatere a candidaților prezidențiali cu domnul Câmpeanu și Rațiu. Eu chiar am resimțit cu plăcere dezbaterea aceea. Era bazată pe respect reciproc. Fiecare cu propriile opinii, dar în relație civilizată și raporturi umane normale“.

La fel de civilizată a fost, de bună seamă, și relația lui Iliescu cu Corneliu Coposu, care a trebuit să fie scos cu un tanc din sediul partidului pentru a nu fi linșat de hoardele de mineri din Valea Jiului.

Revenind la Dosarul Revoluției, e bine să nu mai așteptăm decizia instanței, întrucât orice infractor nu poate fi condamnat post mortem.