Pericolul Micului Schengen și la ce-ar folosi atacul la CJUE

Președintele României vrea să tempereze răbufnirile împotriva Austriei după o săptămână de tăcere din partea lui și de amenințări excesive rostogolite de politicienii autohtoni pe toate rețelele sociale sub stindardul patriotismului de vitrină. La nivel înalt, deciziile se iau cu dificultate și optimismul bate rațiunea, la fel ca acum zece ani, dar unii sunt gata să înlocuiască totul cu Micul Schengen.

Bucureștiul nu caută rezolvări și nu se bazează deocamdată pe nimic în reluarea procesului de aderare la Spațiul Schengen, care ar putea avea loc anul viitor în cazul scenariului optimist sau abia în 2025, dacă lucrurile se complică, după cum a explicat la RFI europarlamentarul PSD, Victor Negrescu.

O primă idee ar fi fost cea lansată de prim-vicepreședintele PNL Rareș Bogdan în Parlamentul European, ca guvernul să atace la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) vetoul Austriei împotriva aderării României la Spațiul de Liberă Circulație. Probabil că Rareș Bogdan s-a consultat cu primul ministru în această privință înainte să vorbească public, numai că președintele Klaus Iohannis a tranșat fără drept de apel subiectul: „La cald și la emoție, tot felul de analiști vin cu tot felul de soluții. Dar pot să vă spun că România nu va ataca această chestiune la Curtea Europeană de Justiție”.

Profesorul Horațiu Radu de la Facultatea de Drept a Universității București, care a fost agent guvernamental la CJUE, a mărturisit că în 2011-2012, când lucra la Departamentul pentru Afaceri Europene al guvernului, premierul a cerut o analiză a posibilității de a ataca intrarea în Schengen și menținerea Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) la Curtea de Justiție a UE: „Atunci, argumentul de oportunitate, argumentul politic, a învins”, în sensul că oficialii români credeau că  în trei, maxim șase luni Olanda și Finlanda își vor flexibiliza poziția iar România va fi primită în Schengen, dar „a venit 2012 cu suspendarea președintelui și au început să se opună Franța și Germania”. După aceea, vreme de zece ani, la Bruxelles nu s-a mai discutat despre primirea României în Schengen iar Bucureștiul a stat și a așteptat să se întâmple de la sine o minune, în tradiția fatalismului bizantin. Profesorul Radu știe că „o acțiune la Curtea Europeană nu poate bloca demersurile României, fiindcă poate fi retrasă oricând”, în schimb un astfel de proces „ar putea reprezenta un factor suplimentar de presiune” în favoarea Bucureștiului.

Klaus Iohannis a mai anunțat că va ridica la întâlnirea de azi cu șefii de stat și de guvern ai Uniunii Europene aderarea țării la Schengen, deși delegația română nici măcar nu a încercat să pună pe agenda acestui summit subiectul.

Președintele a vorbit despre cele două probleme care au nevoie de rezolvări: (1) atitudinea rezervată a Austriei pe care a (re)interpretat-o spunând că „nu înseamnă un NU definitiv” și că ar fi o „nuanțare a poziției” cancelarului austriac; (2) „votul mixt al Olandei” pentru România da, pentru Bulgaria nu „are două soluții”, potrivit lui Klaus Iohannis: „Fie Olanda își schimbă opțiunea și spune da – da, deci și România și Bulgaria, fie se votează separat și rămâne DA pentru România, NU pentru Bulgaria”.

Totuși, președintele a încercat să relaxeze iritarea produsă săptămâna trecută la Sofia de ministrul de Interne Lucian Bode, care s-a grăbit să vorbească despre o decuplare a României de Bulgaria în cursa pentru Schengen, cu toate că cele două state candidează împreună și au nevoie de o strategie comună de integrare, mai ales că au o graniță lungă pe Dunăre, care ar trebui securizată în cazul în care cele două s-ar despărți: „Ceea ce a pregătit și a prezentat ministrul de Interne a fost pregătit împreună cu echipa mea și nu conțineau decuplare, conțineau decalare. Adică România să intre prima și Bulgaria ulterior, dar votul să fie comun, doar termenele de intrare efectivă și condițiile de verificare să fie oarecum adaptate la fiecare ţară”.

Răspunsul președintelui român nu este neapărat mai liniștitor pentru bulgari și riscă să zgândăre amintiri istorice neplăcute la sud de Dunăre. Solidaritatea europeană de destin în cazul României și Bulgariei ar trebui văzută ca pe un avantaj și folosită ca atare, numai că cele două state care concurează pentru ultimele două locuri în toate clasamentele UE nu au avut nicicând luciditatea necesară pentru a-și contura o strategie comună. Zilele acestea însă, eurodeputatul liberal Marian-Jean Marinescu a propus Comisiei Europene un mic Schengen format din România și Bulgaria pentru a diminua impactul economic al ținerii celor două țări în afara Spațiului de Liberă Circulație. Riscul inventării unui Mic Schengen este, însă, eternizarea lui, ca formă a periferiei UE sau chiar mai rău.

România și Bulgaria demonstrează însă de la primirea lor în Uniunea Europeană în 2007 că nu-și pot depăși condiția de margine, că granițele lor sunt destul de permeabile traficului de persoane, de țigări, de droguri, deși nu neapărat și migrației, că nu a putut fi eradicată corupția din vămi, că monitorizarea punctelor de trecere e deficitară iar averile celor care lucrează pe frontieră nu sunt verificate.  Cele două state au încă mari probleme nerezolvate, dar accesul lor a fost mereu facilitat de voturi politice.

Răspunsul populației este acum patriotismul exagerat transformat în tribună politică pentru extremiști, de aceea răspunsul lui Klaus Iohannis ar putea avea rol de reglaj în societate:

„Nu va exista un boicot la adresa Austriei din partea statului sau autorităților publice”, a subliniat președintele, explicând că totul trebuie făcut cu diplomație. În cazul acesta, graba cu care a fost rechemat ambasadorul român de la Viena ar putea să fi fost cam nepotrivită pentru interesele Bucureștiului și nu a făcut decât să dea apă la moară atitudinilor anti-austriece. Pornit de sus în jos acest curent patriotard, se tot mărește și poate fi la fel de periculos ca un camion de mare tonaj rămas fără frână care a luat-o la vale pe o stradă aglomerată. Îndemnul boicotării afacerilor austriece a fost lansat de eurodeputatul liberal Rareș Bogdan, dar  primii care l-au pus în practică au fost oficialii Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), companie cu un buget anual de aproape două miliarde de euro. Ministrul Transporturilor, social-democratul Sorin Grindeanu, a declarat că majoritatea companiilor din subordinea ministerului, de la Portul Constanța la Aeroportul Otopeni, „au găsit condiții mai bune la CEC”, așa că se mută de la BCR, a doua cea mai mare bancă din România, al cărei acționar majoritar (99,88%) este Erste Group Bank AG din Viena.

Diverse primării, cluburi de fotbal și societăți comerciale au făcut anunțuri similare adăugând pe lista lor OMV-Petrom. În discuțiile de pe rețelele sociale s-a ajuns la ideea renunțării la celebra cafea Julius Meinl și bulgărele s-a rostogolit până acolo, încât managerul Muzeului Național de Artă din Timișoara a anulat expoziția unui artist austriac programată pentru 2024.

Unda naționalistă pornește încet, dar cuprinde mase tot mai largi și efectele ar putea fi dureroase din punct de vedere economic și revanșarde din perspectivă politică.