Internetul și extremiștii

Internetul: un mediu pentru extremiștii politici. Cam așa l-au definit în această săptămână la Potsdam, în cadrul unei conferințe pentru siguranța pe web, serviciie secrete, poliția și profesorii. Aceștia sunt de acord că internetul este mediul prin care extremiștii își atrag cel mai des victimele. Radicali de stânga, radicali de dreapta, extremiști religioși, toți încearcă să-i ademenească pe viitorii simpatizanți prin lumea digitală.

Din punctul de vedere al extremiștilor, acesta este cel mai bun lucru pe care îl pot face. Pentru că internetul este mediul fără limite, al oportunităților infinite. Internetul îți aduce lumea întreagă în casă, dar te îndepărtează în același timp de mediul tău cel mai apropiat, cum ar fi familia. Și pe asta mizează extremiștii.

Sfârșitul tradițiilor

În același timp, internetul a reușit să distrugă tradițiile. Adică mai mult sau mai puțin tot ceea ce era considerat de valoare și care era transmis de la o generație la alta. Din acest pachet făceau parte lucrurile pe care le consideram bune, corecte, și pe care trebuia să le păstrăm ca atare. Tradițiile s-au evaporat, în mare parte.

Acest lucru poate fi considerat și pozitiv. Omul este în sfârșit liber, poate să facă ce vrea, fără să mai asculte de povețele unor regi, maeștri sau profeți. Nu mai lasă pe nimeni să-i dicteze ce are de făcut. Ce evoluție!

Dar prețul acestei evoluții îl plătim tot mai mult: tradițiile au dispărut, iar ceea ce consideram ”valori” în timpurile vechi, mai există foarte rar. Fiecare se comportă cum crede de cuviință. Dacă înainte tradițiile ne călăuzeau drumul, acum fiecare și-l alege singur. Și pentru că tradițiile, fiind inexistente, nu ne mai învață ce e bine și ce e rău, fiecare a ajuns să creadă că tot ceea ce face e bine și că are tot timpul dreptate. Sunt timpurile ego-ului exagerat. Distrugerea canoanelor produce egomani.

”Critică” în loc de educație

Și ar fi încă acceptabil, dacă egomanii nu ar avea puteri atât de mari. Canoanele distruse nu constau numai în reguli tradiționale de comportament. Ci se extind asupra cunoașterii și a educației. Faptul că educația e importantă și că merită să îți dai silința era de la sine înțeles, până nu demult.

Dar între timp, mediile de divertisment, reformele în învățământ și această cultură a ”îndoielii” au distorsionat educația atât de mult, încât din ea însăși a rămas numai o umbră. În aceste timpuri, în care orice informație este la un click distanță, educația și-a pierdut strălucirea. În locul ei s-a strecurat ”critica” și sugestia, pe care o primim peste tot, de a pune lucrurile la îndoială.

Această cultură a criticii s-a impus puternic. De ce? Este foarte simplu: atitudinea de acest gen face viața ușoară, pentru că nu mai obligă la nimic. Nu mai trebuie să ne dăm silința să ne însușim cunoștințe despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Ajunge să avem o atitudine critică și cu asta basta.

Spațiul nelimitat al utopiilor

Și exact pe asta se bazează extremiștii: programa lor vine ca o critică, fiind în același timp însă precară din punct de vedere intelectual. Un ”Führer” pentru cei de dreapta, un revoluționar pentru cei de stânga, un profet pentru cei religioși: emblemele și motto-urile, utopiile banale, modul în care își fac extremiștii propagandă e arhicunoscut.

Și exact prin această strategie sunt ei potriviți timpurilor actuale. Pentru că nu au de la cei pe care vor să îi ademenească nicio pretenție. Nimic nu e complicat, totul poate fi obținut imediat. Canoanele de altădată s-au simplificat în mâinile lor. Mesajul lor constă în maximum două - trei cuvinte cheie. Pentru egomanii needucați – o ofertă extrem de atrăgătoare. Se pare că niciodată educația și identitatea nu au fost mai ușor de obținut.

Iar asta explică și de ce internetul este atât de propice pentru răspândirea ideologiilor extremiștilor: duce utopiile la infinit, în spațiul nelimitat al promisiunilor. În lumea reală, vorbele fără rost sunt taxate, mai devreme sau mai târziu. Pe internet, ele se pierd într-un spațiu al fanteziei și al nebuniei, în care nu ești contrazis niciodată. Pe vremuri se spunea că dacă nu ești bun de nimic, te faci cârciumar. Astăzi, cine nu e bun de nimic ajunge să acceseze site-urile extremiștilor politici și religioși.