Prăbuşirea unui Airbus

Provenţa e o regiune paradiziacă. E plină de coclauri, de sălbăticie, de lacuri şi cascade, e doldora de munţi, de castele şi, graţie climei ei mediteranene, de portocali şi măslini.

Marţi, raiul s-a transformat brusc într-un infern pentru victimele prăbuşirii unui aparat de zbor german şi pentru familiile celor 150 de oameni aflaţi la bordul său. Cu doi piloţi la cârma avionului filialei low-cost a companiei Lufthansa, pasagerii decolaseră la Barcelona şi se îndreptau spre Düsseldorf, când au debutat ciudăţeniile. Printre vicitime se numără şi 16 elevi şi doi profesori de la un liceu din localitatea Haltern (Renania de Nord-Vestfalia).

Şocată, cancelara, Angela Merkel, şi-a contramandat toate întâlnirile programate pentru astăzi, a stat de vorbă cu preşedintele Franţei, Francois Hollande care i-a promis tot ajutorul posibil, precum şi cu premierul spaniol Mariano Rajoy. Miercuri, Angela Merkel se va deplasa la locul accidentului.

La rândul său, şeful diplomaţiei germane, Frank-Walter Steinmeier, a dispus crearea la ministerul de externe a unei legături telefonice pentru situaţii de criză şi a subliniat că, "după această groaznică veste, gândurile noastre se îndreaptă către cei siliţi acum să se teamă că şi-au pierdut membri ai familiei". Steinmeier si ministrul federal al transporturilor, Alexander Dobrindt, s-au deplasat în această după-amiază la locul catastrofei.

Era 9,30 UTC când avionul a început brusc să piardă altitudine. Căzuse câteva sute de kilometri fără să-şi reducă, în mod straniu, viteza. Apoi piloţii ar fi lansat un SOS înregistrat de turnurile de control. În realitate, această informaţie s-a dovedit falsă. În comunicaţiile cu exteriorul s-a păstrat tăcerea. Apoi avionul s-a prăbuşit între localităţile Digne-les-Bains si Barcelonnette, într-o zonă la care se accede extrem de greu.

Pentru a se afla exact ce anume s-a întâmplat va fi nevoie, deci, de oarecare răbdare. Dar încă de pe acum e limpede că este vorba de un accident neobişnuit, fie şi doar pentru că nu e implicată o societate aeriană a vreunei obscure ţări africane ori asiatice, având standarde tehnice şi de securitate deficitare, ci una dintre cele germane. Or, Lufthansa n-a mai pierdut avioane din pricina unor defecţiuni tehnice ori greşeli de pilotaj din timpuri imemoriale.

În schimb, acuzând presiunile concurenţei tot mai acerbe, ivite prin globalizare, concernul german e de la o vreme în ample dificultăţi economico-sociale. A trecut în ultimii ani prin repetate valuri de luptă grevistă, piloţii încetându-şi munca şi recent, pe timp de patru zile, spre a impune ample revendicări sociale corelate în special de drepturile lor ca pensionari.

Nemulţumiţi sunt şi o bună parte din ceilalţi circa treizeci şi trei de mii de angajaţi ai Lufthansa, care nu se împacă între altele cu restructurarea societăţii germane. Încercând să se adapteze pieţelor internaţionale, Consiliul de Administraţie al concernului Lufthansa ar fi „dat, în decembrie trecut, lumină verde înfiinţării unei noi filiale low-cost”, după cum au anunţat agenţiile de presă.

Or, sindicatele în care sunt organizaţi bună parte din salariaţii companiei se arată profund nemulţumite nu doar de această reorientare, ci şi de refuzul categoric al concernului de a-şi negocia strategia cu angajaţii săi.

În acest context se va pune, fireşte, din capul locului, o întrebare grea. Ce legătură există, dacă există, între catastrofa de la Digne-les-Bains şi apartenenţa avionului prăbuşit la o companie low-cost? Se întreţin mai bine aparatele de zbor la cele de lux, precum Lufthansa? Până una alta, bursele au reacţionat rapid. Întrucât accidentul aviatic din Provenţa implică un avion de pasageri european, acţiunile grupului Airbus s-au prăbuşit vertiginos.