Indulgenţa UE şi alegerile din România

Tema integrării părea ferită de polemici de vreme ce nu există în România nici un eurosceptic notoriu. Intenţia Guvernului de a trasnforma evenimentul închiderii negocierilor într-o amplă platformă electorală a provocat însă replica Opoziţiei. Traian Băsescu a afirmat după recentele întrevederi ale premierului român că oficiali europeni că Guvernul a negociat prost acordul de aderare şi a dat exemplul capitolelor referitoare la agricultură şi energie care nu ar servi interesele economiei româneşti.

Guvernul a ripostat dur, afirmînd că Traian Băsescu face “declaraţii iresponsabile şi xenofob-extremiste la adresa reprezentanţilor Comisiei Europene”. Raţionamentul guvernului este că Traian Băsescu ar aduce o ofensă autorităţilor europene prin presupunerea că acestea ar avea interese proprii de apărat. Iar printr-o abuzivă extensie îl acuză pe liderul opoziţiei de atitudini antioccidentale.

În realitate însă Traian Băsescu a ţintit mai puţin asupra partenerilor occidentali ai Românie cărora le concede întreaga îndreptăţire, cît asupra guvernului însuşi. Este un atac executat chiar în inima problematicii şi care pune în discuţie chiar temeiul moral al acestui Guvern. În esenţă, Traian Băsescu susţine că Guvernul face mari concesii de natură economică Uniunii Europene cu scopul de a acoperi deficienţele privitoare la combaterea corupţiei şi la reformele democratice.

Ese mai greu de măsurat acum ce este cedare nejustificată şi ce este negociere flexibilă, dar este sigur că există destule restanţe pe care UE pare dispusă să le treacă cu vederea. Cel puţin în domeniul Justiţiei lipsa de voinţă politică este evidentă. Ministrul Cristian Diaconescu se complace în a conduce şedinţele CSM cu toate că influenţa Guvernului asupra acestui organism a fost criticată de rapoartele Comisiei Europene. În fruntea diferitelor instanţe au fost făcute numiri cel puţin nerecomandabile, aşa cum s-a întîmplat cu Înalta Curte de Justiţie şi de Casaţie. În plus, legile reformei nu prevăd autonomia bugetară deplină a instanţelor de judecată.

În domeniul drepturilor omului şi cu precădere în acela al respectării dreptului la proprietate se manifestă o ipocrizie generalizată, instituţiile statului boicotînd sistematic aplicarea legilor existente.

Cu toate acestea, UE, obosită se pare de aceste negocieri, dă semnale că ar dori să le încheie cît mai curînd cu argumentul nerostit că României i-ar fi mai bine înăuntrul ei decît în afara ei. Există însă şi efecte secundare: Indulgenţa UE riscă să premieze pe cine nu merită.