Herson - întoarcerea într-un oraș eliberat

Nu mai fusesem la Herson de un an. Întoarcerea acasă după o perioadă atât de lungă de timp ar fi fost emoțională chiar și pe timp de pace. Darmite acum, când orașul meu natal este o casă în plin război. La jumătatea lunii noiembrie, armata ucraineană s-a întors la Herson, iar forțele rusești s-au retras pe celălalt mal stâng al râului Dnipro. 

De atunci, locuitorii orașului îi îmbrățișează zilnic pe soldații ucraineni, le cer autografe, stau la coadă pentru apă și ajutor umanitar. Ei învață să se ascundă sub focul artileriei și vorbesc despre viața lor în timpul celor nouă luni de ocupație.

Drumul spre casă este plin de puncte de control

Herson rămâne în continuare un oraș închis, iar accesul este restricționat. Armata și poliția vorbesc despre "măsuri de stabilizare". Jurnaliștii și lucrătorii umanitari au voie să intre și să iasă doar sub escortă militară.

Autostrada spre capitala regională învecinată Mikolaiev este din ce în ce mai aglomerată, putând fi văzute coloane de camioane cu alimente, combustibil, generatoare de urgență și ajutoare umanitare. În unele locuri, carosabilul este bombardat, iar ocolurile duc pe drumuri de pământ abia practicabile în ploaia din noiembrie. "Dragii mei, unde mergeți, acolo e noroi mare", spune o femeie în vârstă din satul Kiselivka, arătând spre o dubă a poștei blocată în glod. 

Rămășițele celebrului pod Antonivski, cel mai mare din Herson, se întind încă peste râul Nipru. Trupele rusești, care au intrat în oraș pe acest pod la sfârșitul lunii februarie, l-au aruncat în aer la plecare. Un mesaj graffiti mai vechi clamează "victoria" rusă, iar o inscripție mai nouă îi mustră pe ocupanți.

Dacă stai aici neprotejat, în aer liber, fie și pentru o scurtă perioadă de timp, te împușcă direct de pe cealaltă parte a râului. Soldații ruși și-au stabilit pozițiile acolo, în apropierea orășelului Oleshki. Soldații ucraineni de la un punct de control din apropiere ne ascund sub un pod și ne sfătuiesc să grăbim pasul.

În vestă de protecție în orașul natal

Locuitorii din Herson sunt prinși emoțional între punctele de control, între bucuria eliberării și teama de o nouă etapă a războiului, de data aceasta ca oraș ucrainean aflat în imediata apropiere a frontului.

Potrivit soldaților, nu toți rezidenții au înțeles încă pe deplin acest lucru. Nu există un sistem de avertizare funcțional pentru raidurile aeriene și nici adăposturi sigure. Acum, însă, armata rusă bombardează Hersonul de pe cealaltă parte a râului. Exploziile se aud din ce în ce mai des în oraș. Uneori sunt lovite clădiri de infrastructură civilă, alteori clădiri ale armatei și clădiri rezidențiale. Printre civili apar primii morți și răniți.

Între timp, pe strada Perekopska, doi bărbați rup un afiș mare care lăuda anexarea rusă. Peste tot în oraș, spun oamenii, rușii au lipit astfel de afișe. "Cel puțin încă o săptămână de muncă pentru noi", spune unul dintre ei.

Iuri Savciuk pliază cu grijă bucăți din acest poster. El este chiar directorul unui muzeu dedicat Ucrainei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Savciuk, care s-a întors la Herson în primele zile după eliberare pentru a documenta războiul actual, spune cu bucurie că a realizat 50 de interviuri pe această temă. 

Disponibilitatea de a vorbi este într-adevăr mare. Aproape toată lumea își relatează de bună voie povestea propriei rezistențe. Sergi Anatoliovici, un medic pensionar, se oferă să-mi arate o "cameră de tortură" a ocupanților ruși. 

Acesta se află într-un fost centru de detenție, unul dintre locurile în care administrația rusă i-a închis pe opozanții regimului. La intrare sunt postați polițiști, iar înăuntru anchetatorii documentează dovezile grozăviilor săvârșite de ruși. "Dimineața se auzea de acolo imnul rusesc, iar deținuții erau obligați să îl cânte", își amintește un vânzător dintr-un magazin vecin. El spune că seara se auzeau țipete îngrozitoare. După eliberare, cineva a scris pe ușă "Glorie Ucrainei și forțelor sale armate".

Rămășițele minelor din jurul orașului

Înainte de a pleca, militarii ruși au minat un număr mare de case. În prezent, echipele de deminare lucrează în multe clădiri publice, chiar și în biblioteca orașului, unde derviciul secret rus SBU își stabilise reședința. O secție de poliție nu a putut fi evacuată complet și a fost aruncată în aer ca măsură de precauție.

Alte obiecte de infrastructură critică au fost aruncate în aer chiar de armata rusă înainte de a se retrage. În Herson nu există apă curentă și electricitate. Oamenii stau la coadă cu găleți și sticle la fântânile private încă intacte. Telefoanele mobile și internetul revin treptat. În primele zile au fost livrate terminalele Starlink, iar oamenii se adună în unele puncte de acces public. "Doar 64 de persoane pot folosi legăturile simultan", avertizează un panou din Parcul Gloriei. 

Rușii au aruncat în aer și turnul de televiziune din Herson, primul obiectiv ocupat de ei pentru cu scopul închiderii televiziunii ucrainene. Vladimir, un bărbat mai în vârstă, îmbrăcat într-o jachetă de camuflaj, păzește ceea ce a mai rămas din turn. Bărbatul suferă de hernie de disc, dar nu vrea sub nicio formă să meargă la spital. "Dacă eu nu sunt acolo", spune el, "cine va avea grijă de toate astea? Aici sunt echipamente valoroase, metale. Nu vreau să mi-l fure nimeni”. 

Vladimir relatează că, înainte de invazia rusă, s-a înregistrat la apărarea teritorială, situată într-o suburbie a orașului Herson. Ulterior, spune el, a informat partea ucraineană despre mișcările de trupe rusești către un aeroport de importanță strategică din apropiere. "M-am ghemuit într-un cimitir și m-am prefăcut că-mi jelesc soția", spune el. "Am memorat totul și le-am transmis informațiile ofițerilor noștri ucraineni de recunoaștere. Am spus că într-un magazin erau două ventilatoare și cinci conserve de carne. Acesta era codul nostru secret pentru elicoptere și transportoare de trupe."

La coadă pentru orice

În cea mai mare parte, aprovizionarea nu a fost încă restabilită. Locuitorii își petrec timpul la cozi pentru a obține apă, acces la internet sau cartele SIM ucrainene. În prima zi a eliberării, au avut loc festivități în Piața Libertății. În continuare au loc concerte zilnice, dar majoritatea oamenilor preferă acum să stea la coadă pentru a obține produse de igienă, alimente, haine călduroase și medicamente gratuite. În magazine mai există încă unele produse rusești, în special băuturi sau țigări, dar sunt din ce în ce mai puține. Vânzătorii spun că nu au mai existat reaprovizionări din luna octombrie.